Am stins lumina in sufletul meu
M-am acoperit cu opulenta gandurilor obscure
Cu respiratia in palma
Dupa canapea mi-am inmormantat fiinta plouata
Asteptand intunericul sa apese intrerupatorul
Sa traga manerul de urgenta in gara pustie
El… sa faca lumina cu umbra sa
Iar eu sa ucid aceea umbra
Sa-i iau locul
Devenind umbra propriului meu intuneric
Simt ca nu mai am nevoie de lumina
Strabat seculara carare cufundat in zbateri filozofice
Traseul asta cand noaptea semneaza condica
L-am arestat
Acum il joc strans legat la ochii
Cineva trebuia sa stinga lumina
