Sabina

 

 Sabina

 

         În ochii de mărgăritar

            Se oglindește marea

Și chipu-i fraged, de păpușă

                      Alină supărarea,

 

Zâmbește și mă urmărește,

      Și-ar vrea să îmi vorbească,

       E supărată foc și plânge !

       Căci tot ce poate Ea acum

        E doar sa gângurească !

 

   O-alint și-i cânt și o dezmierd

             Șoptindu-i la ureche :

„Fii fără teamă, Scumpa mea

            În lume n-ai pereche ! „

 

     Mi-ai apărut în vis și-acum

                  Te țin sfios în brațe,

  Te-am așteptat, atât de mult !

         Nu mi-aș putea imagina

            Să nu te am aproape !

 

        Cu primii pași de catifea

                  Mi-ai arătat dorința

    Ș-acum m-aplec în fața Ta

               Și-ți sprijin stăruința:

 

      De n-ar fi apă pe pământ, 

      M-aș transforma în mare!

         De n-ar fi aer să respiri 

        Ți-aș da a mea suflare!

 

       Și-aș fi atât de fericit . . . !

 

 

                                                                   Tati

Written by