Pe-o culme de istorie la Batca Doamnei

3390 vizualizari

DESCOPERA ROMANIA

Pe-o culme de istorie la Batca Doamnei
Autor: Raluca Tanasa

Am fost candva “cei mai viteji si mai drepti dintre traci”. Herodot a spus-o, iar noi am imbratisat aprecierea fara a pregeta. Zeci de sute de ani mai tarziu, din plamadeala  geto-dacica, romana si a altor natii migratoare, apare poporul roman cel de azi, si din semintia ce ne-a adus onoruri in vremuri antice raman la vedere vestigii, documente istorice si pe ici pe colo cate o barbie despicata ce-ai crede-o de roman sau o fizionomie rustica ce-aduce a dac. La Batca Doamnei, pe creasta unui varf de munte, trecutul dainuie inca, ingenunchiat doar de anii ce s-au scurs. Aici stramosii nostri geto-daci au ridicat o cetate.  Multi cercetatori o considera a fi un indiciu elocvent in identificarea davei Petrodava in Piatra Neamt, respectiva dava reprezentand un important centru economic geto-dac, mentionat de Ptolemeu in lucrarea sa “Geographia”. Aceasta, insa, este doar o ipoteza. Sapaturile arheologice au constatat totusi la Batca Doamnei trei nivele de cultura: unul din epoca neolitica, un altul din epoca bronzului, iar cel din urma nivel dateaza din secolele XII – XIII d. Hr., din perioada medievala. Unde se sfarseste istoria si incep speculatiile o putem hotari fie impulsiv, fie punand in balanta argumentele aduse de cercetatori, fie asteptand ca arheologii, geografii si lingvistii sa-si dea verdictul.

La 4 km de centrul orasului Piatra Neamt, spre apus, se inalta ca un scut al Vaii Bistritei, Batca Doamnei. De pe culme, ce se ridica pana la 457 de metri, poti admira intregul oras, oglindit in lacul de acumulare de la poale. Acesta, insa, nu este singurul motiv pentru care aceasta creasta de munte trezeste interes. Aici s-au descoperit ruinele uneia dintre cele mai comentate fortificatii antice din Moldova, cea care, impreuna cu traditia toponimicii locale ar conduce la ideea ca Piatra Neamt a fost candva Petrodava, unul dintre importantele centre dacice ale vremii. Desi s-a depus un efort considerabil in identificarea cat mai precisa a acestei locatii mentionate in indreptarul geografului grec Ptolemeu, nu s-a ajuns inca la o recunoastere unanima. In “Geographia”, Petrodava este situata undeva in Vestul sau Nord-Vestul Moldovei, coordonatele lui Ptolemeu fiind mult prea relative pentru a se stabili locatia cu precizie. In aceste conditii s-a apelat la o raportare a Petrodavei la celelalte trei dave - centre de producere a marfurilor si de comert intens - mentionate de geograful grec pe Siret, respectiv Piroporidava (identificata la  Poiana – jud. Galati), Tamasidava (Racatau – la sud de Bacau) si Zargidava (Brad – jud. Bacau).  S-a ajuns astfel la concluzia ca Petrodava ar trebui cautata fie in Piatra Neamt, fie la Piatra Soimului, localitati aflate la 20 de kilometri una de cealalta, in ambele existand importante vestigii de origine daca. Ce pledeaza pentru situarea Petrodavei pe locul unde acum se afla localitatea Piatra Neamt este in definitv aceasta cetate de la Batca Doamnei, cea mai spectaculoasa dintre marturiile prezentei geto-dacice. Toate aceste indicii continua totusi sa fie interpretabile.  

Interesant de observant este inepuizabilul potentialul istoric pe care Batca Doamnei nu conteneste sa ni-l dezvaluie. Primele vestigii arheologice au fost descoperite in 1928 de catre Constantin Matasa, cercetator si fondator al Muzeului de Istorie din Piatra-Neamt. Mai tarziu, in 1957,  profesorul N. Gostar de la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi, a confirmat prezenta elementelor La Tene, specifice epocii cu acelasi nume. Sapaturile arheologice, realizate de aceasta data pe o scara mai larga, au scos la iveala existenta initiala a doua nivele de locuire: unul datand din secolul al II-lea i.Hr., celalalt corespunzator perioadei dintre secolele I i.Hr. si I d.Hr. Vestigiile se intind pe o suprafata de aproape 20.000 de metri patrati pe creasta inaltimii, iar cel mai important edificiu descoperit aici este asa-numitul “sanctuar”, alcatuit din aliniamente de tamburi de piatra, aproape identice cu cele descoperite in centrele dacice din Muntii Orastiei. Alte elemente ce consolideaza prezenta geto-dacica sunt ceramica uzuala si mai ales ceramica pictata, obiectele de podoaba, armele si uneltele de fier, toate acestea dovedind un ridicat nivel de dezvoltare sociala si o intensa viata economica. Bogatia acestor vestigii si amploarea constructiilor, reusesc sa reproduca la proportii reduse tot ceea ce s-a gasit in "inima fortificata a lumii dacice" din Muntii Orastiei, acolo unde a fost localizata Sarmisegetusa, capitala Daciei preromane.

Vorbeam, de asemenea, si despre prezenta unui al treilea nivel de locuire, despre care, din pacate, nu se cunosc inca suficiente detalii. Parte a acestui volum sarac de informatii si a intarzierii cercetarilor asupra acestor vestigii de secol XII – XIII o constituie si importanta cetatii antice descoperite in prima faza, fapt care a pus in umbra stratul medieval. In 1962, insa, interesul a fost starnit in cele din urma si de o serie de descoperiri “feudale”. Cea mai importanta dintre acestea, pe baza careia este si datat complexul medieval, este o moneda emisa de Bela al III-lea al Ungariei, rege in perioada 1173-1196. Tot in stratul medieval a fost gasita o cruce-relicvar, care se inscrie intr-o serie de piese bizantine, indicand cu probabilitate confesiunea rasariteana a localnicilor. Pe aceeasi culme s-au descoperit si doua spade, una dintre ele fiind conservata in intregime, iar din cealalta ramanand numai lama. Aceste indicii au dus la diverse speculatii in privinta naturii constructiei medievale. Una dintre ele ar sustine ipoteza unei prezente teutone, o alta sugereaza ca fortificatia ar fi romaneasca, acest lucru justificandu-se in contextul protectiei unui drum care venea din Ardeal peste muntii Carpati, o posibila mitropolie este o alta ipoteza, iar cea din urma si probabil cea mai credibila apartine profesorului de istorie si arheologului Alexandru Andronic, acesta considerand ca ruinele medievale de la Batca Doamnei atesta prezenta unei tabere militare, cu o existenta efemera, si nu resedinta unei formatiuni moldovenesti.  

Despre Batca Doamnei se poate vorbi, insa si altfel. Acelasi carturar care a descoperit primele vestigii geto-dacice povesteste despre Batca cu o caldura si o jovialitate ce ne-amintesc de Humulestiul insufletit de Creanga. Citatul ii apartine lui Constantin Matasa, fiind extras dintr-o lucrare aparuta in 1938 :

“Pe Batca Doamnei si imprejurimi se vad multe sapaturi in pamant. Oamenii au apucat din batrani ca pe batca aceasta ar fi trait candva o Doamna, care-si avea deasupra muntelui palate si beciuri adanci cu mari bogatii ascunse acolo. Ba avea si un pod de piele de bivol asternut peste apa Bistritei cu un capat pe batca, cu celalalt pe dealul de dincolo, pe Troian, ce sta drept in fata la aceeasi inaltime.

Multi au cautat comori , dar unde a fost chip sa puna mana pe ele? Cand ajungea bietul om cu sapatul pana la usa beciului, numai iaca-l intampina, ori un buhaiu ros, ori un afurisit de nemtuc si-l lua pe fuga de nu-si mai venea omul in fire multa vreme.

Cativa s’au apucat odata sa sape in preajma comorilor si cand sa zica bietii oameni, Doamne ajuta, i-a cuprins o buimaceala de cap ca n’au mai stiut ce-i cu dansii. Tocmai intr’un tarziu s’a u trezit la mari departari, de unde sapasera, unul la rasarit si unul la apus.

Comorile, se vede, au un blastam si din mana necuratului, care le pazeste, nu poate nimeni sa le scoata. Beciul cu pricina ar fi chiar in fata Batcei, in stanci, dar vremea l’ astupat cu pamant si padure.”

Am gasit, asadar, o cetate geto-dacica, o asezare medievala, o marturie din trecut si o legenda la fel de proaspata acum ca si atunci cand a fost intaia oara rostita. Pentru multi apropiata de copilarie si niciodata pentru toti la fel. Batca Doamnei ramane, insa, vesnic contemporana prin istoria pe care o pastreaza si pe care continua sa o scrie.

Mai citeste si:

In Moldova, printre struguri
 Ecaterina Virgolici
La pas prin Sibiu
 Daniela Popescu
Cetatea Histria
 Ecaterina Virgolici
La pas prin Azuga
 Mihaela Popescu