Avarul de Moliere- Cand dramatismul starneste rasul

Lacomia starneste rasul? Da, atunci cand este asociata cu o persoana care se dezumanizeaza, se transforma, doar pentru “un banut in plus”. Cate o jumatate de pahar de vin si o jumatate de farfurie de fasole reprezinta ospatul deplin in mintea unui astfel de om lacom… sa mai vorbim de haine noi? Nici vorba! Sunt prea scumpe “pentru buzunarul orcarui om”, “putem sa traim si cu ele vechi, e mai bine decat sa nu avem deloc!”

Cum ii caracterizam pe oamenii cazuti in acesta prapastie a lacomiei? Oameni lipsiti de scrupule, a caror dorinta de inavutire trece peste orice fapta umana si peste orice morala. Lacomia ii anuleaza ca persoane, ii izoleaza, ii fac sa traiasca doar pentru bani, dar de precizat, fara a-si satisface poftele vietii. Toata viata ei se priveaza de placerile vietii pentru a putea completa “caseta” cu inca un banut…

Asa decurge si povestea de mai jos,cu un personaj , care, cu siguranta va va amuza prin tinuta, comportament, vorbe…

In randurile care urmeaza veti descopri  un peronaj care nu a mai vazut nimic, cu exceptia culorii banilor  care, spune el , il face, pe de-o parte fericit pentru ca-i are, si pe de alta parte, nefericit pentru ca trebuie sa-i pazeasca mai bine decat pe propriii copii.

Cum e posibil sa ai o asemenea obsesie? Puterea banilor e raspunsul…

De ce? Pentru ca te domina…e ceva mult mai puternic decat tine si nu o vei putea controla.

O carte va ajuta sa intelegeti aceste lucruri, sa faceti diferenta intre ele, intr-un mod haios si placut, satirizand defectele cu scopul de a le indrepta.

            “Avarul” se numeste cartea despre care vorbeam, scrisa de Moliere , povestea, pe cat de tragica, pe atat de haioasa.

            Am ales ca aceasta carte sa fie prima care da startul, pentru ca o data ce cititi acesta carte, veti dori sa repetati experienta. Cu siguranta aceasta carte a facut copilaria multora sa fie mai frumoasa si nu in ultimul rand le-a dat si o morala. Fiecare defect este criticat intr-un mod haios, dar trebuie sa fii capabil sa intelegi ce a vrut autorul sa transmita, mai presus de cuvintele care te amuza…

            Piesele lui Moliere  pledeaza pentru o atuitudine morala umanista. Acesta va alege viciile naturii umane: lacomia, infumurarea, gelozia, ignoranta, ipohondria si ipocrizia si le va critica intr-o maniera ca nimeni altul, pentru toate varstele. De fiecare data cand citesti, descoperi o alta latura si intelegi mai bine intentiile scriitorului, dar si criticile aduse.

            Acesta carte accentueaza practic o singura trasatura de caracter si anume avaritia protagonistului, pe nume Harpagon. Ce aflam din carte despre Hapargon, este ca se afla la vreo saizeci de ani, are doi copii si toata viata si-a petrecut-o in lipsuri, doar pentru a-si completa bogatia. De asemenea, descoperim ca este indragostit si de o frumoasa femeie frumoasa, dar cu mult mai tanara decat el, dar ezita sa o ceara in casatorie din cauza faptului ca aceasta era lipsita de zestre. Cei doi copii ai lui traiesc si ei intens sentimentul iubirii, Cleante fiind indragostit de aceeasi femeie pe care o iubeste si tatal sau, Marianne, iar Elise impartaseste dragostea cu Vaiere, care , pentru a putea fi cu Marianne, devine servitorul tatalui ei, Harpagon. Pentru a se asigura ca nimeni nu-I va pune in primjdie avutia, nici macar propriii lui copii, acesta planuieste sa-I casatoreasca cu pretendenti bogati, fara sa tina cont ca le face rau propriilor lui copii.

            Rasul este starnit la “petrecerea” data cu ocazia venirii pretendentilor. Ordinele date de Harapgon sunt pur si simplu incredibile: le ordona sevitorilor sa toarne vin “cu socoteala” sa nu cumva ca cineva sa bea mai mult decat este permis de Harapgon, sa pregateasca mancare doar pentru opt persoane desi vor fi zece, sa faca fasole fiarta, pentru ca aceata era cea mai ieftina, “nu-si permitea sa cheltuiasca mai mult , iar servitorii a stea cu fata la perete pentru a nu se vedea hainele mult prea rupte si mult prea vechi , pentru ca , de asemenea, “ nu avea de unde sa le dea bani pentru haine noi” ca erau “prea scumpe”

            Punctul culminant al povestii este reprezentat de disperarea lui Harapgon pentru ca isi pierde caseta cu cei zece mii de galbeni,pentru ca Fleche o descopera ascunsa in gradina. In nebunia acestia de a gasi caseta face orice numai pentru a pute-o recupera. Comicul de situatie il surprinde pe Harapgon in diferite ipostaze de nebunie, strigand, urland si avand chiar momente cand dadea in  plans. Nimic nu mai era valoros pentru el decat acea caseta cu bani, care , recunoaste chiar el ca este ”bucuria si tristetea vietii mele” . Punctul culminant aduna toate trasaturile negative ale personajului principal si il face de nerecunoscut: nu vrea sa mai auda de nimeni, nu-l mai intereseaza soarta copiilor, ci vrea doar ceea ce crede el ca I se cuvine, fericirea totala si anume: banii. Asadar , Harapgon, pentru a-si recupera caseta cu bani, renunta la asa-zisa iubire pentru Marianne si isi da consimtamantul ca fiul sau Cleante sa se casatoreasca cu aceasta, sentimentul fiind reciproc.

            Finalul este in conformitate cu numele speciei, este fericit, copiii traindu-si dragostea in liniste, iar Harapgon, traindu-si existenta meschina avand grija de caseta cu bani.

            Piesele lui Moliere aduc in prezentul contemporan, o realitate carea existat acum multa vreme , dar, care are continuitate chiar si acum ,cand s-au schimbat mentalitati, societati, dar care, se pare, ca mai au radacini in mintile multora dintre noi.

            De fapt, Moliere pune accent pe defectele naturii umane si le satirizeaza, le critica avand drept morala, indreptarea acestora.

            Ce mi se pare mie fabulos in cartea asta? Modul in care este urmarit personajul principal, acesta fiind omniprezent in piesa, modul in care ii sunt conturate trasaturile, dar mai ales modul I care defectul cel mai mare ii iese in evidenta. Acest defect este scos “in fata” si prin intermediul personajel, care au rolul de a-l provoca, de a scoate “ce e mai rau” din el. Suita de defecte, printre care se mai numara si infumurarea, dar si ipocrizia, ii contureaza personajului un comportament, prin actiunile pe care le intreprinde, iti starneste rasul. ceea ce pentru el este tragic, pe noi ne amuza. Valoarea principala in viata, erau banii, pentru care ar fi facut orice, inclusiv sacrificarea copiilor lui, ca sa nu aiba acces la avutia acestuia.

            Moliere a stiut cum sa transpuna acest defect intr-unul care noua sa ne starneasca rasul, sa ne detensioneze si sa ne faca sa nu punem mult pret pe lucrurile materiale; sunt lucruri fara valoare materiala, dar cu o valoare simbolica deosebita. Practic ne invata pe ce sa punem accent, ce sa ne valorificam in viata, fara sa ajungem sa iubim banii mai mult decat pe oricine altcineva.

            Ne e greu sa credem ca cineva poate iubi aspectul pecuniar mai mult decat pe propriii copii, sau parinti, dupa situatie.

            Acesta carte ne-a inveselit, ne-a motivat sa mai citim astfel de piese, dat totodata ne-a invatat sa fim echilobrati in viata, sa iubim natura si cultura si sa nu ne lasam niciodata tentati de banii, care, te inraiesc, te fac sa uiti de tot si de toate….

             Si a avut dreptate: tot ce conteaza in viata e “ linistea sufleteasca, micile bucurii pe care ti le ofera aceasta si persoanele de alaturi cu care iti imparti bucuriile”.