Sapte povesti de dragoste

 

Sapte povesti de dragoste, volum aparut la editura Nemira, in colectia Damen Tango, aduce sub lumina tiparului, bijuterii din secolul al XIX-lea, care au cucerit generatii de-a randul prin farmecul lor, in care dragostea capata chipuri infinite, fiind vazuta ca o entitate cu doua fete, una blanda si alta fioroasa.

            Toate aceste iubiri care impreuna formeaza acest volum, iti raman in suflet datorita profunzimii, a sacrificiului si a puterii lor de a invinge timpul.

            Stefan Zweig marturiseste o iubire extrem de profunda, obsesiva printr-o „Scrisoare de la o necunoscuta” , aflata la limita durerii sufletesti, a regretului tardiv; povestea de dragoste a unei femei, care a iubit in existenta sa scurta, un singur barbat caruia i-a daruit tot sufletul si toate gandurile ei, fara ca acesta sa banuiasca.

            Guy de Maupassant gaseste ideea de „Fericire” in cuplu, printr-o dragoste atat de puternica si de fireasca, incat invinge lipsurile materiale, diferentele impuse de o societate severa, criticile veninoase ale moralistilor acelor vremuri si care isi gaseste implinirea in tinutul izolat al unei insule din Corsica.

            Oscar Wilde in scurta sa proza „Privighetoarea si Trandafirul” expune dragostea sub forma sacrificiului suprem, care in final nu este apreciat la justa sa valoare, sacrificiul privighetorii pentru dorinta arzatoare a tanarului de a avea trandifirul rosu-perfect, paleste in ochii tinerei care este sedusa de bogatiile materiale.

            Arnold Benett spune o poveste de dragoste la varsta destul de tarzie pentru acele vremuri, poate „Ultima iubire”, intr-o societate in care varsta conteaza mai mult decat orice ce altceva. Sacrificiul este din nou prezent, dar de data asta pentru a lasa povestea de dragoste sa se desfasoare cu alte personaje mult mai tinere, la inceput de drum.

            William Gilbert in „Angela, o poveste de dragoste in oglinda” arata ca gesturile pot avea si o alta insemnatate fata de cum le-a interpretat pictorul venetian invalid, ele fiind in fond nimic altceva decat mila pentru destinul nefast pe care il are.

            Edgar Allan Poe indragostit de „Eleonora” ne inroduce intr-o lume imaginara, in care dragostea sa atipica si obsesiva ii influenteaza tot destinul.

            Feodor M. Dostoievski schiteaza jurnalul cu „Nopti albe” al unui tanar singuratic care se indragosteste de o fata, desi regula principala a relatiei lor era ca acesta sa nu se indragosteasca de ea, pentru ca fata iubea pe altcineva.

            Sapte povesti de dragoste  este o carte cu totul despre dragoste, despre relatiile dintre oameni, cu sentimente profunde si puternice, adevarate exemple pentru martorii acetora. Toate sunt iubiri atipice, raspandite pe intreg continentul european, fie ca vorbim de o insula din Corsica, de Sankt Petersburg, Venetia, Viena, tinuturile mlastinoase ale Angliei sau pur si simplu un spatiu imaginar.