Cetatea Rupea, intre istorie milenara si ruina

Cetatea Rupea este una dintre cele mai vechi vestigii arhitecturale din Romania, ce releva primele semne de asezari omenesti datate din era paleolitica si neolitica timpurie, adica de aproximativ 5500 de ani. Aceasta dispune de un potential turistic foarte mare, dublat de cele doua caracteristici unice: forma sa de spirala ascendenta, asemenea unei cochilii de melc si constructia turnului in forma pentagonala, unic in Europa. Desi este vizitata anual de mii de turisti, straini si romani, cetatea nu beneficiaza de o promovare turistica propice, luptandu-se de foarte mult timp cu starea de paragina. Singurele elemente care atrag turistii sunt istoria locului, frumusetea salbatica a naturii dar si peisajele oferite de cetatea amplasata la o altitudine de 500 metri. Insa, din anul 2009, cetatea a intrat intr-un program de restaurare completa al Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, iar finalizarea lucrarilor este programata in 2013.

Prima atestare documentara a cetatii apare in anul 1324, cand sasii se revolta impotriva regelui Carol Robert al Ungariei si se refugiaza in cetatea numita pe atunci Castrum Kuholm. Numele de Kuholm provine de la roca pe care a fost ridicata cetatea si anume, bazaltul.

Cercetarile arheologice efectuate in zona Cetatii Rupea au scos la suprafata diverse obiecte, marturii ale unei asezari foarte vechi: fragmente de vase ceramice, unelte de piatra, urne funerare. Tot pe aceste locuri, dacii au ridicat dava, cunoscuta si sub numele de Ramidava sau Rumidava. Ulterior aceasta este cucerita de catre romani si devine Castrul roman Rupes, care insemna stanca sau piatra, nume  pastrat si astazi pentru localitatea care s-a format in jurul dealului, Rupea. Castrul facea parte din centura de fortificatii romane care aceau ca scop apararea zonei comerciale si a rutelor ce legau Valea Tarnavelor, Valea Oltului, zona Rasnov si Hoghiz.

Pe aceste vestigii s-a format prima localitate feudala odata cu constructia cetatii de sus intre secolele al X-lea si al XIII-lea si apoi localitatea medievala prin constructia cetatii de mijloc si de jos intre secolele al XIV-lea si al XVII-lea.

Cetatea a servit atat ca fortificatie, dar si ca refugiu pentru locuitorii din dealurile si vaile din imprejurime, in perioade de asedii.

Din secolul al XV-lea, cetatea devine un important centru comercial si mestesugaresc, gazduind 12 bresle. Intre anii 1432 si 1437, cetatea este pradata de turci, pentru ca mai tarziu in anul 1643 sa fie parasita in urma unui incendiu devastator, care aproape ca o transforma in ruina. La sfarsitul aceluiasi secol, sasii se vad nevoiti sa sa se refugieze din nou in cetate, aceasta fiind insa predata armatelor habsburgice fara o rezistenta armata.

In anul 1716, cetatea este folosita ca refugiu pentru supravietuitorii epidemiei de ciuma, izbucnita in apropierea cetatii. In anul 1790 este din nou abandonata din cauza unei furtuni foarte puternice care o lasa fara acoperis.

In secolul al XX-lea, si mai ales in perioada interbelica devine un puternic centru cultural sasesc, fiind de asemenea cunoscuta pentru cele patru targuri care se tineau anual aici.

Un alt impas cu care a trebuit sa se confrunte cetatea a avut loc in perioada comunista, cand autoritatile de atunci au vrut sa recicleze bazaltul din dealul pe care se afla cetatea, pentru a reamenaja localitatea Rupea, ceea ce ar fi insemnat distrugerea cetatii in totalitate. Insa aceasta a rezistat. Ultima sa restaurare a avut loc in anul 1954.

Arhitectura cetatii

Cetatea este formata din patru incinte, intarite din loc in loc cu tunuri poligonale, folosite cu scop de aparare. Circulatia in cetate se facea prin mai multe porti, care compartimentau ansamblul fortificat. Incinta centrala era prevazuta cu reduit, turn puternic fortificat, care era folosit ca un ultim refugiu pentru locuitori si o capela.

Prima incinta a cetatii se suprapune cu cetatea de sus cu o suprafata de 1500 metri, al carui sistem de aparare se imbina perfect cu rocile naturale, fiind cea mai veche, cuprinzand cele mai recente extinderi, printre care si Turnul Slaninii, specific comunitatitlor sasesti, dar si fantana adanca de 59 metri, care si astazi este nesecata. Turnul Slaninii, situat in dreapta portii de intrare, aminteste de un obicei al sasilor de a pastra slanina si carnatii din comunitate intr-un spatiu protejat, atat cu scopul de a se usca cat si de a fi folosit ca provizie de hrana in timpul asediilor. Intrarea in aceasta parte a cetatii se facea printr-un culoar foarte ingust, poarta de sub Turnul Pulberariei.

In cetatea de mijloc se pot identifica Turnul cu gratii, capela si un Turn pentagonal unic in Europa prin forma sa.

Cetatea de jos este ultima construita, in apropierea secolului al XVIII-lea, din aceasta perioada datand locuinta paznicului cetatii si magazia militara.

Alte obiective turistice in localitatea Rupea

Biserica Evanghelica ridicata intre secolele al XIV-lea si al XVI-lea, in stil gotic, pastreaza o colectie extrem de valoroasa de covoare orientale, dar si un potir de argint.

Muzeul de Etnografie Gheorghe Cernea se afla in Piata Republicii, nr. 191 si ofera vizitatorilor posibilitatea de a vedea mobilier, ceramica, costume, tesaturi folosite in interiorul locuintei, ilustrand totodata ocupatiile traditionale ale locuitorilor din aceasta zona.

Turistii care vizitatea localitatea si cetatea Rupea se pot caza in pensiuni si motelurile din localitate, unde pot servi si mancarurile traditionale specifice acestei zone. Totodata pensiunile ofera si posibilitati de agrement precum inchiriere de echipament pentru schi sau patinaj, dar si posibilitatea de a practica echitatia.

Cum ajungi in localitatea Rupea?

Cel mai simplu drum catre localitatea Rupea este DN 13 de la Brasov, dupa aproximativ 64 kilometri, si 55 de kilometri de Sighisoara, dinspre Sibiu, cetatea, fiind imposibil sa nu fie zarita, datorita imaginii impunatoare si solide pe care o transmite. Pana la cetate se parcurge un drum destul de ingust, pietonal, dar care ofera o priveliste minunata asupra Dealurilor Homoroadelor si Podisului Hartibaciu.