Tudor Gheorghe, al nost salcam nebun

 

FOTO: www.topromanesc.ro

Am scris despre el si acum nu stiu cum sa incep. Sigur, sigur nu incep cu apelativul "maestre" – prea multi sunt unsi maestri in tara asta, prea usor (am ajuns sa ma simt ca la o barfa, printre cavalerii mesei rotunde).
Ideea ar fi ca azi, Tudor Gheorghe implineste 67 de ani. Lansez protocolarul “La multi ani!”, fara a consuma acest moment.
Personal, am doua multumiri sa lansez: una – tatalui meu si alta – lui Tudor Gheorghe. Ambii olteni, ambii oameni de cultura, unul actor si altul trubadur. Primul mi l-a sugerat inca din adolescenta, al doi-lea mi-a fost zambet, relaxare, mirare si sprijin.
Cu o chelie ce parca sugereaza deschiderea mintii sale catre oameni, in straie populare sau costum sobru, olteanul vine la microfon si lanseaza stari de sub mustata-i sura. Isi are in spate un ansamblu coral si instrumental. Si in suflet, pe unii dintre cei mai mari romani. L-am auzit cum l-a cantat pe Caragiale, cum a exploatat geniala minte a lui Marin Sorescu (alt oltean) si cum, pur si simplu, a revigorat vechi poezii populare si balade arhaice. Toate astea le-a facut cu naturalete, curaj si voce ludica.

Si, desi a atins 67 de ani, Tudor Gheorghe isi are sufletul si mintea mai tinere ca oricand. Si da, este un maestru.

Pentru anii de pana acum si pentru urmatorii, ii urez lui Tudor Gheorghe liniste ca sa creeze si creatie ca sa alunge linistea. Sanatate, oltean mandru!