Giordano Bruno-liberul cugetator condamnat la moarte pe rug

 

Giordano Bruno- filosof si teolog din epoca Renasterii, imbratiseaza cariera teologica pentru o scurta perioada de timp, devenindu-i treptat adversar, ridicandu-se impotriva dogmelor bisericii. Este condamnat de Inchizitie si ars pe rug, ramanand in amintirea noastra ca fiind o personalitate marcanta si un simbol al libertatii de gandire.

Pe 17 februarie 1548 se nastea la Nola, langa Neapole cel ce avea sa fie unul dintre cei mai mari filosofi ai Renasterii. Din tinerete intra in Manastirea Ordinului Dominican din Napoli, isi schimba numele din Filippo in Giordano, se dedica studiilor ecleziastice si timp de 12 ani de viata monahala isi formeaza conceptiile referitoare la Dumnezeu si studiile teologice in Manastire. Este acuzat de erezie si este nevoit sa fuga din manastire, devenind astfel un ratacitor. Se perinda prin Anglia, Franta, Germania, Italia si in tot acest timp scrie mai bine de 20 de lucrari printre care amintim: Dialoguri italiene in care isi exprima ideile sale filosofice, Cina din Miercurea Cenusii in care vorbeste despre teoria heliocentrica, Despre universul infinit si despre lumi, Alungarea bestiei triumfatoare, Mainile eroice, Despre monada, numar si figura etc. Scrie si o comedie in limba italiana Lumanararul in care protesteaza impotriva coruptiei morale si sociale.

La Paris filosoful teolog intra intr-o disputa cu un matematician despre care scrie ulterior in cele 4 dialoguri ale sale si il contesta public chiar si pe Aristotel. Este nevoit sa paraseasca Parisul, indreptandu-se de asta data spre Germania unde in loc sa se stabileasca intr-un oras anume, incepe sa rataceasca dintr-un oras universitar in altul, sustinandu-si cu inversunare conceptia despre religie si ideile impotriva matematicienilor si filosofilor contemporani si publicand opere de mica intindere. Din nou este excomunicat de biserica Luterana.

In anul 1591 raspunde invitatiei lui Giovanni Mocenigo si se intoarce in Italia pentru a-i da acestuia niste lectii de arta a memoriei, demers ce se dovedeste a esua intrucat Giovanni Mocenigo se declara nemultumit si drept urmare il denunta pe Giordano Bruno Inchizitiei Venetiene.

Giordano Bruno este arestat si judecat si ulterior intemnitat la palatul roman al Sant’Uffizio (Sfantul Oficiu al Inchizitiei). Procesul in sine dureaza 7 ani, Giordano Bruno se apara sustinand ca ideile sale sunt mai degraba de natura filosofica dar necompatibile cu conceptia crestina despre Dumnezeu. Pe 8 februarie anul 1600 sentinta este pronuntata in defavoarea lui Giordano Bruno, acesta fiind condamnat la moarte prin ardere pe rug. 9 zile mai traziu, pe 17 februarie 1600 Giordano Bruno este ars de viu in piata Campo de’ Fiori.

Aproape 250 de ani Arhivele Vaticanului au tinut sub tacere documente referitoare la procesul lui Giordano Bruno, insa cativa ani mai tarziu un functionar al Arhivelor Vaticanului descopera un manuscris in care este expusa dezbaterea tribunalului, legalitatea juridica a procesului si a verdictului final in cazul acestuia, manuscris ce reprezinta un document de reala valoare informativa.

In Piata Florilor din Roma, unde a avut loc martiriul lui Giordano Bruno s-a ridicat o statuie in memoria marelui ganditor si tot ca o dovada de pretuire asociatia italiana a liber cugetatorilor a fost numita Giordano Bruno.