A fi sau a nu fi

 

Doua mari bannere cu svastica si portretul lui Hitler in centru. Asta e decorul de incipit al piesei “A fi sau a nu fi” de Nick Whitby, jucata la teatrul “Toma Caragiu”, in Ploiesti.
In traducerea si regia lui Vlad Massaci, piesa impune o poveste care impinge cu cotul in “coastele imaginatiei”.
Teatrul Polski, Varsovia, 1939. Trupa de actori a teatrului polonez pregateste o noua premiera, cu Joseph si Maria Tura (Ioan Coman, respectiv Oxana Moravec) in centrul actiunii. Sub atenta indrumare a regizorului Dowasz (Mihai Coada), actorii de la teatrul Polski isi pregatesc expresia scenica prin dedicare, talent, exercitiu. Situatia se prezinta cordiala si comunicarea abunda, si umorul e sclipitor, si actorii iau masa impreuna, si legaturi intime se dezvaluie. Si incepe razboiul. Germania nazista invadeaza Polonia.
De aici, actiunea porneste intr-un suis-coboras ametitor, cu scene intense, intrigi multiple, intorsaturi de situatie, spioni si o drama a razboiului interesant evocata prin neputinta actorului.
Firul povestii se muleaza pe cadre intraconectate, o complicata tehnica de cadru in cadru, insa rezultatul final inseamna doua ore si jumatate de placere.
Demne de remarcat sunt interpretarile lui Ilie Galea in rolul actorului evreu Grunberg si a lui Bogdan Talasman, ca libidinosul conducator nazist Gruppenfuhrer Erhardt.

A fi sau a nu fi? – teatrul ca razboi si viceversa.