La sud de granita, la vest de soare- Haruki Murakami

 

Publicatia The Times a carcaterizat romanul La sud de granita, la vest de soare, al scriitorului Haruki Murakami, ca fiind „Casablanca in stil japonez, o poveste ireala, in care fiecare episod are luciri de poem”. Independent on Sunday il caracterizeaza ca „o durere sfasietoare ce se desprinde din paginile cartii, o elegie dulce-amara despre visurile copilariei si despre forta de nestapanit a iubirii si a dorintei”.

            In linii mari, actiunea cartii este povestita de Hajime, personajul principal al romanului, patronul a doua baruri de jazz din Tokyo, obsedat de relatia sa din copilarie cu o fata numita Shimamoto. Cei doi au fost colegi de scoala, dar legatura lor s-a pierdut in momentul in care ajung la licee diferite. De aici, Hajime trece printr-o serie de relatii cu alte fete si ajunge sa sa se casatoreasca la varsta de 30 de ani cu Yukiko, cu care are doua fetite. Cu ajutorul socrului sau isi deschide primul bar de jazz si viata sa pare sa se desfasoare in deplina normalitate, pana cand intr-o zi isi face aparitia in barul sau Shimamoto.

            Hajime nu are trasaturi de erou, nu are nici calitati sau defecte care sa il faca sa iasa in evidenta, dar are acea mediocritate specifica personajelor lui Murakami, care studiata in cele mai mici detalii se apropie de perfectiune.

            Desi, la prima vedere, romanul are un discurs cat se poate de usor de inteles, acesta este totusi unul complex si profund, vorbind despre viata si dragoste, despre copilarie, despre relatiile unice dintre oameni si destinul care pare sa joace feste, fapt ce il face pe Hajime sa fie la limita de a renunta la tot ce are in prezent pentru ideea unei vechi povesti de dragoste, cu radacini in copilarie.

            Cu toate ca viata lui Hajime pare perfect normala, acesta nu a renuntat niciodata la Shimamoto, pastrand-o in mintea sa si cautand-o in toate femeile vazute pe strada, faurindu-i o imagine inchipuita. Cu timpul ajunge sa il obsedeze caracterul unic si irepetabil al relatiei dintre doi oameni, dar si convingerea ca destinul uman este o problema de optiune: odata ce ai ales un drum nu te mai poti intoarce, ajungi sa cunosti doar acel drum, iar celelalte drumuri pe care le-ai fi putut alege raman necunoscute. Dar, chiar si dupa revenirea lui Shimamoto, misterul continua sa persiste, apare si dispare fara sa dezvaluie nimic din viata sa.

           Cele trei femei care apar in roman, si implicit in viata lui Hajime, pot fi vazute ca ipostaze ale femininului, iar relatia cu fiecare dintre ele este descrisa in tonalitati diferite, marcand un anumit tip de relatie. Relatia pe care o are cu Shimamoto reprezinta dragostea intensa si imposibila, obsesia conturata in timp, pentru care risca tot ce are in prezent; cea cu Izumi apare ca iubirea neimpartasita si distrugatoare pentru ipostaza feminia; iar ultima, relatia pe care o are cu Yukiko, este cea bazata pe caldura linistitoare a casatoriei.

            Romanul numit dupa melodia lui Nat King Cole este o poveste care sondeaza fragilitatea sugletului uman, o poveste despre obsesia mistuitoare si consecintele ei, despre gesturi facute din disperare, dar cu urmari dezastruoase si nu in ultimul rand, despre misterul continuu al relatiei dintre doi oameni.