Personajele care vin la pachet: misoginul si feminista

Pentru ca din afara ar putea parea ca aceste texte sunt de fapt un pretext pentru a carcoti, voi incepe prin a spune ca de aceasta data contine cateva observatii si la adresa mea, dupa cum va veti da seama pe parcurs.

Misoginul si feminista, asadar, sunt poate cele mai des intalnite personaje. Se alimenteaza din isteria reciproca, se atrag si identifica si in grupuri mai mari de 20 de persoane si isi cultiva naivitatea considerand ca i-ar putea converti pe ceilalti la propria opinie. Iar daca nu cred asta, atunci macar iubesc sa le mareasca ficatul „partenerilor de cuplu” prin comentarii rautacioase, bine plasate dar imbecile in aceeasi masura.

EL este omul care stie tot, in special valoarea genului feminin! Iubeste sa delege responsabilitati doamnelor si domnisoarelor pentru ca finalmente raspunsul sa fie acelasi indiferent de rezultat: ELE este incapabile si EI este GENIALI! (pentru sufletele sensibile, dezacordul este intentionat)

EA este carierista care crede ca va schimba lumea si ordinea universala. Poate sa moara de foame blocata in lift decat sa ceara ajutorul unui barbat care o considera inferioara, i se fac nervii ghem cand o persoana de gen masculin ii atrage atentia asupra oricarei greseli sau modificari si in mod cert va pleda pana la epuizare pentru valoarea… feminitatii.

Pe langa faptul ca si din descrierea individuala reiese ca sunt personalizari ale aceluiasi tip de exces, acest cuplu este mai interesant de urmarit la coleziune decat Titanicul de iceberg. Unul dintre motive este frecventa. Cei doi se vor gasi si regasi si REEEEEgasi astfel incat e bine sa tii popcornul la indemana. Al doilea este ca meciul este in general strans, orgoliile celor doi nelasandu-i sa piarda mai mult de un punct in favoarea adversarului. Iar al treilea si cel mai amuzant motiv este ca ambii devin isterici sau deplasati de la al treilea sau al patrulea argument incolo.

Pentru ei Darwin era un copil fara idei mai bune in cap, pentru ca ei stiu fiecare cum a evoluat in realitate omenirea. Este unul dintre putinele momente in care poti vedea un barbat facat apel la divinitate (doar ca sa demonstreze ca toata Sfanta Treime este de gen masculin, dar se pune) si o femeie care pledeaza cu indarjire pentru evolutia stiintifica ce a demarat in mod clar cu… MATRIARHATUL!

Un dialog intre ei decurge ceva de genul:

„EL: – Bineinteles ca ai nevoie de ajutor, doar esti femeie!

EA: – Ai dreptate, barbatilor le-a stat bine dintotdeauna pe post de ajutoare!

EL: – Pai cineva trebuie sa si rezolve lucrurile, nu doar sa se mire si sa se planga!

EA:  – ce-i drept dupa atata timp te-ai astepta sa nu ne mai miram sau plangem ca barbatii sunt degeaba! Dar ce sa-i faci…”

Oricum, cel mai tare argument feminist pe care l-am auzit ( si il voi reda din solidaritate de gen :P) a fost:

„ – Daca te crezi asa smecher si omnipotent, de ce s-a mai chinuit o femeie sa te nasca si nu ai vorbit cu un fenomen ca tine sa rezolve problema?”

Iar pentru ca am zis la inceput ca aceasta postare e si o forma de mea culpa, desi acum ma tratez cu o doza de realitate, in urma cu vreo 5-10 ani eram si eu in gasca feministelor convinse. Intre timp mi-am dat seama ca Orwell avea maaaare dreptate cand spunea :”All animals are equal, but some are more equal than others!”. Asadar, prefer sa fiu victima si sa se agite altii! La urma urmei nu-mi doresc sa servesc drept buda publica pentru porumbei printr-o statuie. 😉