Caii, catarii si magarii

“Gradina Maicii Domnului”, asa cum numea Papa Ioan Paul al II-lea frumoasa si fascinanta Romanie, se transforma in Gradina Iadului. Foamea si disperarea unor oameni simpli transforma in ruina tot ceea ce inaintasii nostri s-au straduit sa pastreze intact secole la rand. Simplitatea materiala rareori s-a identificat cu cea intelectuala insa, in ultimul timp, potentialul material este egalul acesteia. Au impresia ca tot ceea ce conteaza este banul iar “intelectualitatea” cu doctorate in “lingura cu gauri” se lasa impresionata de un somoiog verde fluturat pe la nas de cefe late si burti umflate de nesimtitele chermeze sponsorizate involuntar de prostime. Asa se intampla cand gestionezi resurse impresionante cu o trupa de naivi. Adevaratii beneficiari nu ies niciodata la iveala iar naivii au impresia ca au facut afacerea secolului. Se vor trezi la realitate mult mai tarziu cand identitatea nationala va deveni arhaism.

”Intelectualii” citesc aceste randuri si zambesc ironic, din dorinta de a-si ascunde “realizarile monumentale” in spatele unei perdele opacizate de rutina zilnica, speriati de momentul in care vor da piept cu realitatea.

Vazuta de sus, imaginea e dezolanta. O haita de caini, scapati din lantul comunist, se lupta si musca fiecare din fiecare manati de o foame crunta, mai ales de putere. Modelul “dezbina si condu” a lasat urme adanci. 22 de ani de masa copioasa si tot nu s-au saturat. Ba mai mult, dupa ce au vanat tot ce s-a putut, inclusiv pestele din delta, si-au adus aminte de faimosul “Salam de Sibiu”.

Salbaticia este fascinanta ! Deopotriva, curiozitate si teama. Si cum intrebarea “Ce-ar fi sa “vanam” niste caluti ?” e noua, si tot ce e nou la noi este interesant si trebuie neaparat incercat, pus in practica, s-au gasit niscaiva saraci cu duhu’ sa distruga ceea ce, in ultima vreme, devenise un adevarat simbol : Caii Salbatici din Delta Dunarii. Pentru ca asa e la noi. Altii fac tot posibilul si creaza noi simboluri, pentru a sprijini turismul, in timp ce noi le distrugem. Si ce daca unii spun ca acei cai au fost candva ai oamenilor din sate si ca acestia au drept de viata si de moarte asupra lor. Eliberandu-I, nu au facut nimic decat sa redea naturii ceea ce-I apartine de drept. Unde e respectul omului fata de natura care i-l intretine ?? A venit un hamesit si v-a cumparat pe toti ! Astazi va ia caii si maine va uitati la stele in loc sa va uitati cum apar in zare masinile turistilor. Ce ati facut cu banii pe care i-ati luat din vanzarea bogatiilor acelei zone ? I-ati baut !!! Pentru ca prostimea gandeste pe modelul cauza – efect : mi-e foame tre’ sa mananc ! Nu conteaza ce, dar tre’ sa mananc. Dar edilii acelei comunitati ? Ce au pazit ? In concluzie, suntem o tara de dobitoci.

Nu ne respectam pe noi ! Ce pretentii sa mai avem pentru a respecta ceea ce ne inconjoara? Ce pretentii mai avem sa ne respecte altii ?? Imi vin in minte mereu cuvintele bunicului meu :“Daca Dumnezeu i-a dat viata, eu … de ce sa i-o iau ?”. In curand implineste frumoasa varsta de 90 de ani (spun frumoasa deoarece, la 88 de ani, i-am spus ca mai are 2 ani si implineste 90 iar el mi-a raspuns : “mai am 12 si implinesc 100 !”) iar cu 68 de ani in urma se afla in linia intai a ofensivei Armatei Romane ce ducea lupte in muntii Tatra Mica pentru eliberarea Cehoslovaciei. “Eram in Compania de Mitraliere aflata in linia intai insa intotdeauna am tras spre cer. As fi putut … dar daca Dumnezeu i-a dat viata, eu … de ce sa i-o iau ? ” Si Dumnezeu l-a ferit si s-a intors acasa doar cu palma perforata de un glont.

Filosofia lui Manole Hogas e simpla si se bazeaza pe respect. A voastra ? …