Cursul BNR pe intelesul tuturor

In fiecare zi ne lovim sau chiar ne folosim de termeni si expresii care nu ne sunt familiari. Sau carora nu le acordam atentie. Uneori se intampla sa ne ia prin surprindere existenta lor in viata noastra, pentru ca pana la acel moment in care chiar ne intereseaza nu le-am acordat nici trei secunde.

Exemplu: Iesind de la munca, discutie despre posibilitatea ca banca x sa mai aiba vreo sucursala deschisa prin apropiere. In urma unor investigatii conversationale referitoare la “de ca doamne iarta-ma vrei la banca la ora asta?” rezulta ca persoana avea nevoie de un schimb valutar. Scurt intermezzo presarat cu urari de bine la adresa unor banci si a cursului de schimb in general, din care razbate spre mirarea mea Cursul BNR.

Ca orice om normal –a se citi cu credite in curs de desfasurare– am auzit de domnia sa. Recunosc insa ca n-am avut niciodata curiozitatea de a duce distinctia dintre banci mai departe de cel mai bun curs al zilei sau cine imi da mai multi bani sub forma de credit in conditiile x,y,z. Asa ca drumul spre casa a fost marcat nu de statii de metrou, ci de intrebarea zilei: cine este, ce este sau ce face cursul BNR?

Am luat-o deci logic si metodic. In primul rand, daca tinem cont de cum il cheama, este un curs valutar. Al bancii BNR. Si pentru ca Google-ul e cel mai bun prieten al omului, i-am dat o cautare. Nu stiu exact cum, dar primul lucru pe care l-am gasit a fost exact ce ma interesa. Nu atat o definitie, cat o descriere: „Cursul BNR este stabilit de catre Banca Nationala a Romaniei in fiecare zi bancara, in jurul orei 14. Acest curs este valabil pentru ziua urmatoare, implicit pentru toate tranzactiile ce urmeaza a fi facute in ziua urmatoare.”

Din sapaturi ulterioare, amintiri si cateva comparatii, a reiesit concluzia ca acesta este cursul de referinta, punctul de la care incepe practic „adaosul comercial” al bancilor. Bine ca, spre deosebire de magazinele de cartier, aici nu se practica adaos de 0 – 300%. Nu ca ne-am face iluzii.

Cate ceva am aflat chiar pe site-ul oficial al incriminatului, la sectiunea istorie, de unde am invatat ca „la 17/29 aprilie 1880, a fost publicata, in “Monitorul Oficial” nr. 90, Legea pentru infiintarea unei banci de scont si circulatiune. Lua astfel fiinta Banca Nationala a Romaniei, institutie de credit, care detinea privilegiul exclusiv de a emite bancnote.” Imaginile mai ales au fost de ajutor.

Tot aici au inceput sa apara si sursele de amuzament. De la grafice comparative pe luni sau ani (dar nu mai vechi de 2005, ceea ce ne aminteste ca internetul este totusi doar putin trecut de copilarie) – din care nefiind pasionata de statistica am aflat doar ce stiam deja, anume ca in decembrie romanii din strainatate trimit bani acasa si deci euro scade –la obiectivul principal al BNR, respectiv „asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor”, asta pentru ca gustam si bancurile seci. Cele mai simpatice de departe au fost insa monedele. Intre realul brazilian si hryvna ucraineana era cat pe ce sa cred ca si-a schimbat China yuan-ul. Dar nu, e doar trecut cu numele de familie: renminbi.

Asa s-au linistit curiozitatile mele fata de cursul BNR. Presupun ca nu o sa ma intrebe nimeni maine ce stiu despre el, dar cel putin stiu de unde sa il iau. Lipscani colt cu Smardan.