Source Code

 

Imaginati-va timpul ca pe un strop de mercur.
Puternic si totusi maleabil, periculos dar si firesc. Nu stiu exact cum si-a schitat regizorul Duncan Jones povestea din filmul “Source Code” (“Codul Sursa/Transfer de identitate”), dar cu siguranta a spart banalul cu toata forta imaginatiei.
Firul epic din “Source Code” e mult spus un fir, cat mai degraba fragmente mici de “tesatura” aruncate intr-un vartej mai mult sau mai putin atemporal. Toata actiunea peliculei se gaseste sub forta si impulsul unui Cronos mereu neiertator.
Capitanul Colter Stevens (Jake Gyllenhaal) se trezeste intr-un experiment guvernamental american bazat pe traslocari de scurta durata ale identitatii unei persoane intr-un loc, spatiu si corp clar definit. In cazul de fata, scopul este de a gasi un terorist ce planuieste sa plaseze bombe in diferite zone din Chicago.
Cu un context pe care il asimileaza greu, o femeie splendida – Christina Warren (Michelle Monaghan) – si niste prezente guvernamentale foarte criptice, Colter se vede fortat sa lucreze pe doua planuri: pe de-o parte pentru a indeplini misiunea si a salva vieti nevinovate iar pe de alta parte incercand sa-si retraiasca identitatea pierduta.
“Inchis” intr-un corp si identitate straine, cu aceleasi 8 minute disponibile la fiecare relocare in timp, capitanul Stevens trebuie sa recupereze din mers, distras mereu de trecutul sau si de dorinta de a vorbi cu tatal lui.
Filmul supune atentiei si deontologia profesionala a guvernantilor responsabili cu programul “Source Code”, si de altfel si moralitatea indoielnica a persoanelor cu putere de decizie.
Nu am mai vazut un film atat de reusit de la “Inception”; curajos, alert, datator de palpitatii – asa percep “Source Code”.
Lansat, in premiera, in 28 martie 2011 la Hollywood, California, creatia a dispus de un buget de aproximativ 32 de milioane USD si a reusit sa stranga in weekendul premierei aproape 15 milioane, iar pana in 5 iunie – aproape 54 de milioane, incasari.
Asezat pe o panza Sci-Fi, incrustat cu adrenalina si pulverizat cu multa indrazneala cinematografica, “Source Code” reseteaza cursul timpului si trimite telespectatorul intr-o bucla a controversei: din timp, fara timp.

Doar 8 minute disponibile. Din nou si din nou si…