Zaraza- legenda urbana a Bucurestiului interbelic

Zaraza, a carei istorie fascinanta a pus multe semne de intrebare in dreptul veridicitatii sale, a servit ca model pentru una dintre cele mai indragite si cunoscute legende urbane desprinse din boemia Micului Paris. Misterul Zarazei persista si astazi, datorita povestii de dragoste atribuite, dintre ea si celebrul cantaret, Cristian Vasile, nascuta pe fundalul unui Bucuresti interbelic, o capitala a restaurantelor si localurilor, cu trasuri si masini de epoca.

            Mircea Cartarescu este cel care preia imaginea Zarazei si o asociaza cu Cristian Vasile, dand nastere, astfel, unei legende a Zarazei, in volumul sau de proza „De ce iubim femeile”. Apoi Sergiu Nicolaescu, preia aceasta legenda urbana din perioada interbelica a lui Mircea Cartarescu si o include in scenariul filmului „Supravietitorul” din anul 2008, contribuind si mai mult la faima acesteia.

            Dar cine este aceasta Zaraza? Se spune ca Zaraza sau Zarada (in limba romani „zarada„ inseamna „cea minunata”), cum mai este cunoscuta, pe numele sau Rada Moldoveanu, era fiica unui boier grec si a unei tiganci. Aceasta este descrisa ca o tiganca deosebit de frumoasa, avand un sarm iesit din comun si care atragea  cu exotismul sau, fiind una dintre prostituatele de lux ale vremii si nelipsita din localurile de noapte ale Bucurestiului. Mersul sau usor lasciv, dar si hainele in culori tari, ii faceau pe barbatii din boema capitala sa se indragosteasca de ea. Insa era cunoscut faptul ca Zaraza nu se indragostea niciodata.

            In acele vremuri Cristian Vasile era foarte apreciat si indragit pentru melodiile sale, fiind cele mai fredonate din capitala. Acesta avea un succes foarte mare si alaturi de Zavaidoc erau rasfatatii localurilor bucurestene. Ura dintre cei doi era deasemenea pe masura talentului si succesului lor. Ambii se aflau sub protectia unor bande rivale de interlopi, care coordonau viata nocturna a capitalei.

            Se spune ca la jumatate de an, dupa ce Cristian Vasile o cunoaste pe Zaraza, compune tangoul, care avea sa devina in cel mai scurt timp, cel mai popular cantec al momentului, aducandu-i lui Cristian Vasile un succes si mai mare. Zavaidoc devine extrem de invidios pe faima rivalului sau si mai ales pe faima de care se bucura relatia sa cu Zaraza si apeleaza la banda de interlopi care il proteja, cu dorinta de a-l omora pe Cristian Vasile. Neputand sa il ucida pe acesta, pentru ca ar fi dat imediat de banuit, se hotaraste sa o omoare pe Zaraza, a carei faima era asemanata cu cea a lui Lili Marlene, distrugand astfel ceea ce iubea cel mai mult rivalul sau. Legenda spune ca Zaraza iese intr-o seara sa cumpere tutun pentru iubitul sau, si atunci unul dintre oamenii platiti de Zavaidoc o omoara. Dar legenda nu se sfarseste aici. Se pare ca Cristian Vasile va fura urna cu cenusa a Zarazei, iar apoi timp de patru luni va manca cate o lingurita din cenusa. Dupa cele patru luni va incerca sa se omoare inghitind terebentina, care nu il va ucide, dar ii va arde coardele vocale, nemaiputand vorbi sau canta.  

            Totusi exista voci care au incercat sa demonstreze ca povestea nu poate fi reala. Se pare ca Cristian Vasile nu ar mai fi putut canta, nu din cauza terebentinei, ci din cauza unor noduli care i-au afectat corzile vocale, iar Zaraza, fiind de origine rroma, ar fi trebuit sa fie ingropata si nu incinerata, cum spune legenda.

            Alte voci sustin ca legenda ar fi fost reala, dar nu avand acesti protagonisti, Zaraza si Cristian Vasile. Se pare ca totusi a existat in perioada interbelica o prostituata de lux, extrem de frumoasa, care a murit fiind foarte tanara, ucisa de un om platit de un admirator, iar lautarul care era indragostit de ea i-ar fi inghitit cenusa.

            Daca Zaraza a existat sau nu sau daca povestea ei este reala este foarte greu de demonstrat, ea intrand pentru totdeauna in imaginarul colectiv ca o poveste romantata pe fundalul fascinantului Bucuresti interbelic.