Iuresul sabiilor – O estetica groteasca a sangelui, varsat si nevarsat

 

Romanul “Iuresul sabiilor “ al lui George R.R. Martin, al treilea volum din seria  “’Cantec de gheta si Foc” este o estetica groteasca a sangelui, varsat si nevarsat ce spovedeste totul intr-o lume far de sacru.

Atmosfera sangerie si insangerata a romanului creeaza cititorului o furtuna exsanguua ce cicleaza la nesfarsit in launtricul sau erodandu-l pana dincolo de limitele posibilului. Denumirea de “iuresul sabiilor” este cat se poate de potrivita, o adevarata navala a sabiilor are loc intr-un univers nevazut. Aceasta lume invizibila este chiar sufletul cititorului, astfel autorul nu creaza doar un arabesc al fantasticului ci si un arabesc impanzit de catharsis. Dragonii sunt oglinda superioara a nevrozelor noastre ascunse in aburii noptii, ei sunt masca diforma ce irationalul o imprumuta.

Conflictul dintre personaje se adanceste, tensiunea creste pe masura ce chimia perversa a puterii moseste adevarati mutanti intr o lume a miticului,a magicului. ”Efectul Lucifer” devine singura calauza ce ghideaza personajele spre scopul suprem indiferent de consecinte precum,genocidul, asasinatul,sacrificul uman etc. Deviza ‘Putere pentru Putere” devine ratiunea de a exista. Dar aceasta ratiune developeaza interiorul fiecarui personaj ,de la creatura putreda (Stannis) pana la fiinta sensibila, dar cruda, Arya. Am putea spune ca ne aflam la propriu intre putreziciune si cruzime. Polarizarea aceasta dura suporta si nuante, fiecare actiune, conflict contine si un element uman, firesc infaptuit de cate un personaj minor sau magic, ce tinde sa devina erou intr-o naratiune vida. Aceasta naratiune vidata de sange devine vizibila cand aflam ca sacrificul nutrit pentru a trezi dragonii este unul de factura umana. Persoana lui Edric Storm este nominalizata pentru acest ritual ancestral ce trezeste pasiuni mistuitoare in randul personajelor, in special Melisandrei.

Gustul sangelui, senzatia de erodare continua a interiorului noastru simbolizeaza trairile noastre pe masura ce romanul incearca sa atinga si sa descrie vibratia ciocnirii a doua sabii in iuresul unei atmosfere inefabile. Pe masura ce sunetul se prelungeste in ecou imaginea se umple cu un rosu translucid.