Portile de Fier- istoria din umbra nepasarii

Modernul si uratul detroneaza pas cu pas frumusetea magistrala a naturii. In Parcul National Portile de Fier, cel mai mare din Romania, frumosul si verdele nu mai au loc.

115.655 de hectare masoara parcul.  115.655 de hectare din care civilizatia si kitschul au inceput sa muste cu dintii hidosi bucata cu bucata. Obsedati de lux, de nou, de extravagant sau pur si simplu din nepasare, Homo Modernis uita sa mai plateasca tribut Mamei Natura  si, printre vestigii, formatiuni de roci uluitoare si specii pe cale de disparitie, se ridica semet cate o vila de neam prost.

A trecut multa apa pe sub ochii impietriti ai lui Decebal, care vegheaza Clisura Dunarii de pe un varf semet. i tot sub ochii regelui dacilor se consuma distrugerea sistematica a unuia dintre cele mai frumoase zone ale patriei. Parcul Portile de Fier. Zona este un mozaic unde se imbina cu o subtilitate magistrala istoria cu prezentul. Parcul adaposteste peste 5200 de specii, unele dintre ele gasindu-se pe lista animalelor protejate. Cu toate acestea, de mai bine de 7 ani, multi reusesc sa treaca cu vederea acest aspect, si distrug, treptat, parcul. Actiunea umana, deliberata, si trecuta de cele mai multe ori cu vederea de autoritati, isi face simtita prezenta degradanta tot mai adanc in inima parcului. Fie ca este vorba de cariere de piatra, fie ca este vorba de case de vacanta, fie ca este vorba de statiuni de agrement, fiecare cladire ridicata, fiecare explozie pe versant, distruge frumusetea parcului.

Interesul economic

Potentialul economic mare face ca parcul sa reprezinte o atractie pentru cei care vor sa se imbogateasca. Desi parcul face parte din programul Natura 2000, si Romania este unul dintre statele semnatare alea acestui program, autoritatile si oamenii uita, voit poate, acest aspect. Administratia parcului a atentionat de mai multe ori Garda de Mediu, care a aplicat cateva amenzi, dar asta nu a oprit cu nimic expansiunea distructiva. Astazi tot mai multe presiuni sunt facute de autoritatile locale pentru deschiderea de noi cariere de piatra, iar reprezentantii parcului se simt tot mai neputinciosi. Chiar si dezvoltarea infrastructurii rutiere a reusit sa depasesca in unele locuri granitele permise, si au intrat in teritoriul parcului, iar aprobarile pentru noi constructii se dau cu o usurinta iesita din comun. Astfel pe teritoriul parcului se ridica tot mai multe constructii, cum este cazul localitatii Jeselnita sau a golfului Mracovia. Programul Natura 2000 incurajeaza comunitatile locale sa se implice activ in dezvoltarea zonei, atat din punct de vedere economic, turistic sau cultural, iar oamenii care locuiesc in localitatile din parc sunt cei care ar trebui sa valorifice avantajele zonei. Dar acest lucru nu se intampla, si daca nu se vor lua masuri urgente, localnicii, adevaratii mostenitori ai potentialului zonei, nu vor mai avea ce sa puna in valoare.

Diversitatea in toate formele ei

Parcul este o arie cu o bogata diversitate, atat din punct de vedere geologic, cat si din punct de vedere biologic, fiind una dintre zonele cu cel mai ridicat nivel al diversitatii din Romania. Majoritatea speciilor animale care locuiesc in parc sunt declarate specii protejate la nivel national si international –  Testoasa lui Hermann sau vipera cu corn. Prima dintre ele este poate specia cea mai afectata, nu numai din punct de vedere al distrugerii habitatului. estoasele sunt prinse si vandute ca animale de companie, iar braconajul afecteaza si mai mult numarul destul de redus al indivizilor din aceasta specie. Diversitatea nu se opreste numai la specii de plante si de animale. Diversitatea culturala este una demna de amintit. De mai bine de doua secole, in arealul parcului traiesc romani, sarbi, cehi, maghiari si germani, iar pana nu demult, exista si o comunitate turca, disparuta insa odata cu inundarea insulei Ada Kaleh. Acest amestec de culturi si traditii face din obieciurile locale, si ele pastrate poate prea putin, unele dintre cele mai frumoase traditii satesti. Dar faptul ca zona este una defavorizata, indeamna tot mai multi tineri sa plece catre orasele mari. Iar acest exod al tinerilor aduce, cu certitudine, si uitarea traditiilor.

Istorie si prezent

Daca despre Nil se spune ca este darul cel mai de pret al culturii egipene, despre Dunare se poate spune ca este darul culturii europene. Asta dupa ce sapaturile arheologice de la Schela Cladovei au scos la suprafata vestigiile celei mai vechi asezari umane din Europa, datand de acum 8500 de ani. Se poate vorbi deci, de Schela Cladovei ca un leagan al civilizatiei europene. De asemenea, pestera Gaura Chindiei II reprezinta un important sit arheologic, aici gasindu-se desene rupestre care apartin paleoliticului si neoliticului, si pot fi asemanate celor descoperite in Franta sau Germania.  De asemenea, in apropierea orasului Drobeta se mai poate vedea ce a mai ramas din podul construit de Apolodor din Damasc, si folosit de romani in razboiul lor contra dacilor. Tot vestigii dacice se mai gasesc in satul Divici, ruine ale unei vechi asezari si cetati getice. Pe teritoriul parcului se mai gasesc si numeroase cetati medievale. Cetatea Trikule, din care astazi se mai pot observa doar doua turnuri, dateaza din secolul al XV-lea, iar din cetatea Dencova se mai poate observa doar un zid, restul constructiei fiind inundat de apele Dunarii. Pe langa numeroasele vestigii istorice, in apropierea Orsovei, se gaseste cea mai inalta sculpura in piatra din Europa, care il intruchipeaza pe ultimul rege dac, Decebal.

Semnal de alarma

Tot acest complex ansamblu de istorie, cultura, si diversitate trece neobservat si umbrit de expansiunea materiala a urbanizarii. Oameni ca Maria Patroescu sau ca Mihai Popa, care trag nenumarate semnale de alarma in ceea ce priveste viitorul parcului, si de ce nu a tuturor zonelor protejate din  Romania, sunt dati deoparte de interese economice meschine, care nu fac nimic altceva decat sa distruga treptat si sigur tot ceea ce inseamna patrimoniu in Portile de Fier. Mana de oameni careia ii pasa de viitorul acestei minuni a naturii este neputincioasa in fata torentului de constructii si exploatari forestiere. Aceasta bucata de pamant incarcata de istorie si de frumos ramane ignorata de autoritati in general, si de oameni in particular. Iar in momentul in care vom constientiza dimensiunea patrimoniului cultural, istoric si biologic pe care l-am distrus, va fi prea tarziu.