Un Decebal pentru posteritate

Avem simboluri. Avem traditii. Cum s-au nascut si prin ce mijloace s-au perpetuat deducem din urmele pe care le-au lasat. Pe “Chipul lui Decebal” , sculptat intr-o stanca imensa de pe malul Dunarii, se observa stradania unui om de a atrage atentia asupra unei viziuni despre trecut pentru viitor. Iosif Constantin Dragan a dorit ca prin constructia acestei statui modelate in munte sa comemoreze contributia romanilor la formarea culturilor europene, pornind de la premisa ca identitatea noastra poate fi definita in primul rand prin componenta sa daco-traca. Un istoric ale carui teze au starnit controverse, dar al carui simbol ne ramane noua de interpretat. Avem o statuie a lui Decebal. 

Pe malul stancos al Dunarii, intre localitatile Eselnita si Dubova, regasim cea mai mare statuie din Europa. Sculptata dupa modelul celei din stanca Muntelui Rushmore din statul american South Dakota, statuia lui Decebal agata privirile oricarui trecator. Este inalta de 55 de metri si lata de 25, masurand cu 8 metri mai mult decat monumentul lui Isus din Rio de Janeirosi cu 10 metri mai mult decat inaltimea legendarului Colos din Rhodos.

Ideea construirii acestei statui i-a apartinut omului de afaceri roman Iosif Constantin Dragan, un controversat istoric amator, ale carui scrieri au fost deseori asociate cu protocronismul, o tendinta moderna in nationalismul cultural universal, cu afinitati in doctrinele traditionaliste. Tema intens dezbatuta a acestui curent a fost nationalismul romanesc si viziunea asupra locului pe care Romaniail are in Europa. Pornind de la aceste aspecte, putem gasi mult mai usor justificare in dorinta lui Iosif Dragan de a ridica acest spectaculos monument, pentru care s-a muncit timp de 10 ani, din 1994 pana in 2004.

Executarea acestei lucrari s-a desfasurat sub conducerea sculptorului roman Florin Cotarcea, ea realizandu-se in ciuda pericolului reprezentat de inaltimi, caldura si vipere. Alaturi de acesta au trudit alti 11 sculptori-alpinisti, conditiile de lucru fiind uneori intolerabile. Lucrarea a inceput in vara anului 1994, prin defrisarea pomilor care impadureau stanca. S-a trecut apoi la curatarea rocilor si a stancilor masive care puneau in pericol vieti omenesti. Nu s-a putut folosi niciun fel de utilaj greu, toate uneltele fiind transportate cu barca si cu saci de 40-50 de kilograme.

De la baza stancii pana la schela, alpinistii-sculptori trebuiau sa se catere timp de o jumatate de ora. S-a lucrat in doua ture de cate 6 ore: de la 7,30 la 13,30 si de la 13,30 pana la 19,30, munca desfasurandu-se in perioada martie-octombrie a fiecarui an.

Ca urmare a trepidatiilor, dar si a stancii care incepea sa se macine, nasul lui Decebal (care avea o inaltime de sapte metri) s-a fisurat si a fost in pericol sa se desprinda si sa cada. Din acest motiv, s-a renuntat la acel bloc imens de piatra, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, apoi remodelat si intarit cu armatura de fier si ciment.

Constructia statuii a fost finalizata in anul 2004, cu un finisaj ce atribuie meritul construirii acestei statui celui care a investit peste un million de dolari pentru a o vedea realizata. Astfel, sub capul lui Decebal este sapata in stanca o inscriptie in latina: “Decebal Rex – Dragan Fecit” (Regele Decebal – Facuta de Dragan)

In momentul de fata, statuia este cea mai mare atractie turistica din Defilelul Dunarii. Toti ghizii si comandantii de nave care fac croaziere pe Dunare anunta acest obiectiv, alaturi de Tabula Traiana, ridicata de Imparatul Traian in anul 101 pe tarmul sarbesc al Dunarii.