VISA, placeri mici posibile, nevoi mari accesibile

Instrumentele de plata au evoluat spectaculos. De la troc, aur si argint, cec-uri, pana in ziua de astazi cand s-a ajuns la carduri, constituind cea mai simpla forma a comertului. Oricine poate avea astazi cel putin un card in portofel, fie ca este student, angajat sau pensionar, ele fiind acceptate de catre toate categoriile de potentiali utilizatori.

Istoric

Prima idee in legatura cu aparitia acestui instrument de plata ii apartine lui John C. Biggins ce a dus la conceperea unor bonuri valorice in schimbul carora se puteau face diferite achizitii de la comercianti. Acestea au dus la eliberarea primelor carduri in 1951 de catre Franklin National Bank din New York. In aceeasi perioada a avut loc introducerea pe piata a primului card pentru calatorii si consum. Seria a continuat cu BankAmericard in 1960 (Bank of America). In 1976 cardul BankAmericard avea sa devina bine cunoscutul card Visa, iar Bank of America, impreuna cu alte banci asociate si trecand prin mai multe transformari, devine Visa International.

Pe 26 iulie 1976 a fost utilizat pentru prima oara un card VISA. Astazi, se folosesc in toata lumea mai mult de un milliard de carduri VISA, ele fiind acceptate global in peste 22 milioane de locatii, dintre care 653.000 sunt bancomate. Prin varietatea instrumentelor de plata oferite, VISA este cel mai important pion de pe piata internationala a cardurilor.

In Romania primul card de plata in lei, sub numele de Prima, a fost emis de BRD indecembrie 1995, ca un card proprietar, iar incepand din acelasi an au aparut primele carduri Visa si Europay (companie europeana in domeniul cardurilor de tip MasterCard, ce este din 2002 MasterCard International). In aprilie 2004 existau in toata tara circa cinci milioane de carduri (peste 80% fiind carduri de salarii), 19 banci emitente a circa 100 tipuri diferite de carduri, dintre care 52 erau de tip Visa, 36 erau Europay/MasterCard, iar 4 erau American Express.

Procedeul de emitere al unui card.

“De la momentul in care un client depune o cerere pentru emiterea unui card, pana in momentul in care cardul este in mana clientului, este urmat un procedeu destul de simplu, ca si pasi, dar care ascunde in spate un proces destul de complicat. Cardul in sine este compus din plastic si din chip si/ sau antena contactless. Primul proces este cel de, sa zicem, asamblare a cardului, adica de aplicare a chip-ului pe plastic. Urmeaza procesul de personalizare, in care datele din sistem despre client si elementele de securitate sunt encriptate pe chip. Concomitent cu “scrierea” chip-ului are loc si personalizarea plasticului –datele despre client (nume, prenume, data expirare, etc) sunt indentate pe plastic, daca vorbim de carduri care functioneaza doar in mediul electronic, on-line, cum ar fi Visa Electron sau embosate, daca vorbim de carduri care permit folosirea si in medii unde autorizarea nu este on-line, cum ar fi Visa Classic. De regula cardurile embosate sunt cele care se adreseaza unui client mai vechi al bancii, sau unui client premium (Visa Gold, Visa Platinum, Visa Infinit).

Chip-ul cardului este precum un mini calculator, in functie de capacitatea lui de stocare, se pot include pe langa datele legate de client si cele de securitate, si aplicatii de bonusare si loyalty. “ (Andrei Chesler, Country Manager, Intesa Sanpaolo Card).

Oare dupa carduri, ce alte instrumente de plata vor aparea? Se va ajunge ca timpul sa fie noua moneda, el sa insemne la propriu bani, singura modalitate de a ramane in viata fiind sa castigi sau sa mostenesti mai mult timp?