Ateneu la un Leu

Pentru multi bucuresteni Ateneul Roman este o cladire interesanta, buna de recomandat spre vizionare strainilor doritori de a descoperi locurile reprezentantive ale capitalei. Fiind in prezent sediul Filarmonicii “George Enescu”, este de obicei asociat cu muzica clasica. Si cam atat.

Probabil cei mai multi stiu, ca detaliu anecdotic, modul in care a fost ridicata cladirea Ateneului. Sloganul “Dati un leu pentru Ateneu” a ramas in memoria bucurestenilor, amintire a loteriei publice prin care s-au adunat fondurile necesare constructiei. Dar oare cati stiu ca la momentul acela (1886-1888) locul constructiei a fost foarte controversat, deoarece s-a considerat ca este prea departe de centrul orasului. Sau ca fundatia era deja construita, fiind initial destinata unui circ ce urma sa fie ridicat in acel spatiu.

Cu atat mai putini stiu probabil ca initial Ateneul Roman a fost o societate culturala fondata in 1865 si condusa o buna perioada de Carol Rosetti, care si-a lasat prin testament intreaga avere institutiei; constituind astfel primul fond pentru construirea unui sediu potrivit activitatii societatii. Este vorba de o serie de conferinte publice pentru a promova “activitatile … si energiile inteligentii nationale” din cultura, stiinta si arta.

Cel care s-a preocupat in mod deosebit de acest proiect a fost naturalistul Constantin Esarcu, din dorinta de a oferi un cadru adecvat si mai ales mai incapator prelegerilor care se bucurau de un interes din ce in ce mai sustinut. Tot el colaboreaza indeaproape cu arhitectul francez Albert Galleron la proiectarea cladirii, iar rezultatul este unul deosebit.

Fatada este sustinuta de coloane identice cu cele ale Erechteionului de pe Acropole. Deasupra intrarii se regasesc in mozaic cinci medalioane cu chipurile unor domnitori reprezentativi: Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Vasile Lupu, Matei Basarab si Carol I. La parter se regaseste un vestibul incercuit de 12 coloane, din care pornesc patru scari in spirala, precum si scara principala, toate realizate din marmura roz de Carrara. Sub cupola incapatoare ornata cu motive in relief inspirate din basmele populare se desfasoara o sala de concerte de 28.5 metri patrati, cu o capacitate de 600 de locuri la parter si 52 de loji.

In 1935 a fost adaugata o orga, la initiativa lui George Enescu, iar intre 1933 si 1939 s-a finalizat o fresca istorica visata de Alexandru Odobescu inca din 1888. Aceasta se intinde deasupra lojilor imprejurul  intregii cupole pe o lungime de aproximativ 70 de metri, si consta in 25 de scene reprezentative din istoria romanilor, de la intrarea imparatului Traian in Dacia pana la Carol al II-lea. In perioada regimului comunist fresca a fost acoperita timp de aproape 20 de ani, pentru a ascunde rolul monarhiei in istoria poporului nostru.

Desi poate multi dintre noi am uitat – sau nu am stiut niciodata – , se poate afirma, chiar si la o privire superficiala, ca Ateneul Roman nu este o simpla sala de concerte, ci un edificiu inchinat culturii si spiritualitatii romanesti. Pentru care noi,  cei de astazi, ar trebui sa fim cu atat mai recunoscatori cu cat  nu am platit nici macar..un leu.