10 mai… Tremurul mainilor

Istoric vorbind, 10 mai a fost intre 1866-1947  Ziua Nationala a Romaniei. Tot istoria ne spune ca la aceasta data Printul Carol I, pe numele sau intreg, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, a depus in ziua de 10 mai 1866 juramantul in fata adunarii reprezentative a Principatelor Romane Unite.  Dupa 11 ani tumultosi  la data de 10 mai 1877, acelasi Carol I proclama in fata Parlamentului independenta de stat a Romaniei. Putem spune ca ambivalenta acestei zile reprezinta un inceput al libertatii sau o libertate a inceputului.

Cu un simplu exercitiu de imaginatie  putem afla impreuna importanta, relevanta acestei zile si gradul de cunoastere al ei printre politicieni si simpli oameni. Imaginati-va ca in aceasta zi, 10 mai, daca macar elita politica ar introduce in discursul public  astfel de elemente istorice fundamentale precum monarhia sau independenta, oamenii ar avea un sentiment autentic ingemanat cu un fior sfartecator ce pe alocuri ar putea starni chiar plansete reale. Sarbatoarea ar fi tratata  cu sfintenie, postul si abstinenta ar deveni un imperativ voluntar pentru a arata gratitudine fata de sacrificiul nostru politico-militar si fata de propriul nostru miracol. Lumea s-ar uita la cerul albastru cu fete mai putin cenusii. L-am intelege pe conservatorul P.P.Carp cand spunea „Tara asta este atat de norocoasa ca nu are nevoie de politicieni”. La final… ne-am putea uita in oglinda cuprinzand stoic pieptul cu mana dreapta, jurand credinta granitica unui patriotism cu continut.

Privind retrospectiv visul sau mai degraba inchipuirea, nu ramane decat sa aderam la conditia umana romaneasca a lui Nichita Stanescu -”rasu-plansu”.

Usor usor sesizam ca descriem impreuna o utopie. Intrebare?! Cum arata ipochimenul ce-si sarbatoreste utopia printr-un ranjet mare in oglinda. Oare tremura?

Regele Mihai prin venirea sa in Parlament, dupa aproape 60 de ani, nu a oferit doar o lectie de istorie, ci si o  lectie de politete, de blandete si nu in ultimul rand de noblete.

Daca experienta monarhica nu mai este relevanta pentru multi concetateni de ai nostri poate tremurul  mainilor regale  din Parlament al Regelui Mihai  ii mai pune pe ganduri.

Propun ca ziua de 10 mai, lipsita profund de un fond real si sarbatorita intr-un mod barbar- mimetic, sa fie institutionalizata, sa devina oficial numita “Tremurul mainilor”. 

Tremurul mainilor ar trebui sa ne aminteasca faptul ca Romania chiar de tremura,  poate sa tremure si cu demnitate.