O masa fara picioare, la mijloc, bazata pe calcule si probabilitati, suporta un vas ce contine esenta eterna a «lucrului in sine»… Restul nu prezinta nicio importanta.” Palnia si Stamate
Demetru Dem Demetrescu nascut pe 17 martie 1883 a fost un scriitor, judecator si grefier roman. Urmuz, dupa cum i-a spus Arghezi, a fost probabil initiatorul unui soi de dadaism neconstient pe tarmamul romanesc.
Scriitorul a crescut la Curtea de Arges pana la varsta de 5 ani cand s-a mutat pentru o scurta perioada de timp la Paris cu parintii sai. Cand s-au intors din Paris, familia Demetrescu s-a stabilit in Bucuresti.
Fascinant din pruncie de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, stiinta si idealismul german, Urmuz a crescut intr-o familie in care se cultiva arta, muzica clasica, mama sa fiind chiar pianista.
Cu un simt al ironiei si al sarcasmului bine dezvoltat, Demetrescu a luat in deradere majoritatea operelor predate in liceu, cat si “dogmele” in care se preda la aceea perioada.
Inceputurile… si sfarsitul
Demetrescu a inceput sa compuna mai degraba ca o modalitate de a-si face surorile sa rada si ca un manifest adus literaturii mult prea cosmetizate de atunci.
Palnia si Stamate i-a captat atentia lui Tudor Arghezi care publica in Cugetul romanesc opera in doua numere. Arghezi i-a ales pseudonimul din teama autorului de posibiliul impact pe care l-ar fi putut avea un judecator care scrie despre “oameni care coboara nu din scari, ci din maimuta”.
Dintre lucrarile sale, putine la numar, cea mai cunoscuta “absurditate” este Ismail si Turnavitu, alaturi de fabula Cronicarii, Plecarea in strainatate, Cotadi si Dragomir, Dupa furtuna, Putina metafizica si atronomie.
Pe 23 noiembrie 1923, la doar un an dupa publicarea Palnia si Stamate, Urmuz se sinucide “ fara nicio cauza”.
Asemenea curentului pe care l-a intuit si initiat in Romania, autorul a vrut sa ramana impotriva curentului si sa faca un gest suprem fara nicun scop, cel putin nu unul cunoscut.
Post mortem
Dupa moarte, opera sa a cucerit criticii, fiind discutata si analizata si in prezent. Urmuz a pus bazele unei literaturi de avangarda intr-o Romanie inca nepregatita pentru asta la vremea respectiva. Eugen Ionescu l-a numit pe Demetrescu unul din precursorii “ tragediei limbajului” in literatura absurdului, iar Geo Bogza a scos o revista intitulata “ Ursuz”.
De-a lungul timpului Urmuz a fost comparat cu Kafka, ambii punand in discutie dezumanizarea, primul fiind mai degraba preocupat de ceea ce modifica structura existentei umane.
Dincolo de nenumaratele critici si opinii referitoare la opera lui Urmuz, curentul in care ar trebui incadrata sau vederile sale filosofice, autorul a creat ceva inaintea timpului sau, avand o viziune precisa asupra cursului literaturii sau mai bine spus anitliteraturii.
