MIR – Statia Orbitala Mamut

Programul spatial MIR a fost unul de mare anvergura, daca ne gandim numai ca s-a intins pe doua regimuri,dar si pe doua milenii. Asemanatoare unui puzzle, MIR a fost alcatuita treptat din bucati, dezvoltandu-se pe masura ce cunostintele omenirii despre spatiu si nevoia de a sti mai multe cresteau.

Statie de tip modular alcatuita din 9 segmente, MIR a fost o mostenire din programul spatial sovietic. Timp de 15 ani a functionat, cu unele intreruperi, pe o orbita terestra joasa – mai exact din 1986, cand pe 20 februarie se lansa in spatiu primul element, pana in 2001, cand baza de peste 100 de tone a fost scufundata in zona de sud a Oceanului Pacific.

Monumentala atat prin dimensiuni, cat si ca importanta in istoria programelor spatiale, Statia Orbitala MIR a functionat ca laborator de cercetare in microgravitatie, dar si pentru experimente de biologie vegetala, animala si umana, fizica, meteorologie, astronomie si astronautica.

Modulele componente au fost lansate cu rachete Proton, ultimul dintre ele in 1996, la mai bine de zece ani dupa ce primul luase calea spatiului, si deservite apoi de nave spatiale Soiuz, Progress si de navete americane(in timpul programului Shuttle-Mir). Alimentarea se facea cu panouri solare montate direct pe suprafata fiecarui modul.

Dintre recordurile MIR se pot mentiona cel pentru cea mai lunga prezenta umana neintrerupta in spatiu – 3644 zile, fiind depasit de Statia Spatiala Internationala in octombrie 2010, sau recordul de cel mai lung zbor al unui om in spatiu, 437 zile si 18 ore – Valeri Poliakov. Perioada efectiva in care statia a fost locuita este de 12 ani si jumatate din cei 15 de existenta. Echipajul consta in general din trei membri, MIR putand insa sa adaposteasca pe perioade scurte un numar mai mare de persoane. Un eveniment mai putin fericit in existenta statiei, chiar critic, a avut loc in 1997 – un incendiu izbucnit la bord a fost aproape sa omoare tot echipajul , dar a fost pana la urma stins si statia pusa din nou in functiune.

Dupa trecerea de la Uniunea Sovietica la Federatia Rusa, au existat mai multe colaborari cu alte programe spatiale, astfel ca pe langa rusi statia MIR a gazduit si astronauti americani, japonezi sau europeni. Dupa ce a fost “coborata” din spatiu si scufundata in ocean, MIR a fost inlocuita cu Statia Spatiala Internationala (ISS); coordonata in parteneriat de NASA si FKA (Agentia Spatiala Federala Rusa), aceasta beneficiaza o echipa mixta de specialisti, de toate nationalitatile. La randul sau si ISS va fi inghitita de Pacific la sfarsitul ciclului sau de existenta, prevazut pentru anul 2020, urmand sa se alature statiei MIR si altor proiecte sovietice anterioare ce au avut aceeasi soarta, intr-un veritabil muzeu subacvatic.