O logica a manipularii intre mit si mitizare

 “Pare ca toata politica romaneasca este o viermuiala de manipulari” p.46

Cartea “Logica manipularii 33 de tehnici de manipulare politica romaneasca“ scrisa de profesorul Stefan Stanciugelu are un scop de natura intelectuala superioara si anume cercetarea academica dar are si un puternic pronuntat scop nobil, rational- cartezian de adjuvant, poate paleativ, a constiintei critice a cetatenilor supusi permanent procesului de manipulare atat din partea politicienilor cat si din partea altor intitutii si aparate media. Citatul urmator prezinta in detaliu intentia si viziunea autorului “este o iluzie sa iti propui o cunoastere de masa asupra mecanismelor de manipulare… cu cat mai multi alegatori stiu despre procedeele si mecanismele de manipulare cu atat mai greu le va fi politicienilor sa obtina fraudulos votul acestora” p. 51

Evocarea lui N.Machiavelli, Kautylia  si evocarea lui Sun Tzu sunt fundamentale in explorarea universului teoretic al logicii manipularii. Pe acesti autori ramane sa-i descoperiti in detaliu la fel ca si cele 33 de tehnici de manipulare. Identificarea unui  “patrat mitologic” (cele patru mituri; Salvatorul, Varsta de Aur, Conspiratia si Unitatea)  este un instrument universal util in stabilirea identitatii reprezentarilor sociale si ale imaginilor create de politicieni. Acest labirint mitic poate contura si un orizont al  introspectiei personale in efortul aproape chimic de a transforma “omul masa” (Ortega Y Gasset ) in omul cetatean. Efortul pare uneori idealist si falacios…

Continutul cartii este caracterizat de redundanta si repetitie (cu toate ca exista un capitol destinat Repetitiei ca metoda de dezinformare). Redundanta o putem traduce prin efortul inconstient cvasipatetic de a oferi cat mai multe informatii (pretioase sau mai putin pretioasa) pentru a nu incadra lucrarea intr-o logica defecticv de scop, mesaj etc. Redundanta astfel capata o forma, poate necondamnabila, de eroare cu fata umana. In schimb, repetitia este o eroare sau o tactica de manipulare? Dupa ce cititi capitolul destinat procedeului  Repetitiei va puteti lamuri si singuri.  

 Exista si o manipulare democratica. Democratia aceasta “cucoana instalata“ comod nu este nici ea neuzata de tehnicile de manipulare uneori ea viciind prin origini (libertate!!!) sistemul de valori, identitatea.  Exista in carte la un moment dat  o fraza noduroasa si “nenecesara” un adevarat elefantiasis. Cu riscul de a amorti o buna parte din publicul cititor il vom reproduce in toata splendoarea “Definiti in logica manipularii politice, parametrii raspunsului omului politic pentru public organizeaza perceptia sociala prin intrumente scheme stabile de comunicare ai caror fundamentali indicatori sunt eficienta si obtinerea beneficiului calculat in contextul de comunicare masurat de sondaje, focus-grupuri sau laboratoare de cercetare experimentala” p. 16. Mesajul acetui paragraf este o enigma. Poate il putem intui.   

Politicianul este suspus unei adaptati darwiene permanente la mediu “Invata sa traiesti in mass-media si vei supravietui in politica”. Capacitatea de adaptare inseamna si cunoastrerea si aplicarea tehnicilor de manipulare. Denumirea desueta de  “popor “ este inlocuita cu cea de lume sociala  pentru a introduce in terminologia politicii ideea de stiintific. Cuvantul lume sociala are un aer stiintific pe cand cel de popor are un aer demogogic, politicianist, perimat etc.

Apare variabila de context cultural-istoric in practica patratului mitologic. Aceasta idee in viziune personala este subsidiara, prima variabila este contextul psiho-social. Conceptul de “multipla suveranitate” este util in explicarea legitimitatii fragile in democratie demonstrand anomia. Autorul face referiri la profesorul A. Bulai si la ideea sustinuta ca  “Alegatorii definesc situatia electorala in universul lor cognitiv”. Aceasta ideea (tot in viziune personala) este o augmentare a unei axiome in marketingul politic si anume “Marketingul politic se realizeaza cu  cultura politica specifica fiecarei tari“.

Un conflict electoral a ajuns sa fie un conflict simbolic avansadu-se ideea unui razboi permanent imagologic pandind legitimitatea diverselor simboluri specifice. Crizele accelereaza atractia spre miturile politice, astfel criza devine un veritabil catalizator al mitului politic. Astfel “Latura conspiratiei este preferata  si castigatoare  in situatii de criza sau de frica sociala. Latura Varstei de Aur este de preferat in situatii de crestere economica” p.35. Autorul face si o remarca ironica dar in acelasi timp profunda “nu avem motive pentru complexe de inferioritate fata de culturile majore din punct de vedere al utilizarii tehnicilor de manipulare politica” p. 43. Avanseaza si un motto pseudocartezian “stii smecheriile de manipulare, deci gandesti” p. 47. Apare problema riscului, “cand politicienii romani dornici de manipulare vor suprasatura de iluzii si minciuni relatia cu alegatorii va fi nevoie de o reintemeiere a comunicarii politice” p. 51. Corect ar fi ca autorul sa ridice si problema unui proces de masurarea a riscului nu doar de identificare a lui.

Dezinformarea este prezentata ca o “arta a ocolului” cu o capabilitate de modelare psihosociala si futurologica extrem de mare. Dezinformarea are de multe ori  punctul de geneza in  conditiile libertatii folosindu-se de viclenie  “inselaciune, amagire diversiune sau intimidare” p.58. Deviza dezinformarii nu este “mintiti, mintiti intotdeauna va ramane ceva“ ci “perorati, perorati, veti sfarsi prin a actiona in consecinta” p.59

Adormirea constiintei critice favorizeaza eticheta, astfel etichetarea  devine parte a folclorului politic.

Capitolul “Dezinformare prin zvon”  este deficitar,  A. P. Nazaretean, psihosociologul rus,  nu este nici macar mentionat. Nu mai vorbim de formula matematica a unui zvon pe care cercetatorul rus o avanseaza. Exmplele pot continua. Dezinformarea prin clisee explica de ce  “Dezinformarea simplifica informatia si elimina nuantele, informatia trebuie asimilata fara gandire critica si fara disonanta cognitiva” p.79. Teoria disonantei cognitive putea fi explicata numindu-se autorul si contextul prin care ea a fost teoretizata, inventata. Profesorul Stefan Stanciugelu omite aceste informatii in acelasi mod in care intentioneaza sa repete anumite informatii.

 

 Sa nu uitam ca si Stiinta poate deveni sursa de dezinformare si manipulare.

 Sa nu uitam ca “a comunica si a influenta formeaza una si aceeasi actiune” p. 53

 Sa nu uitati patrarul mitologic.

 Sa nu uitam sa cautati.

 

Enervanta repetitie nu-i asa?…