Mizerie si rame- Cat mai valoreaza cetateanul cantarit cu kilogramul?

Franta "nu poate primi toata mizeria din lume si din Europa", a afirmat marti, in legatura cu dosarul romilor, ministrul francez de Interne Manuel Valls, asteptat miercuri in Romania impreuna cu colegul sau de guvernare, Bernard Cazeneuve, care detine portofoliul Afacerilor Externe, relateaza AFP.

"Astazi, nu putem sa ne permitem sa primim toate aceste populatii care sunt condamnatii pamantului, care sunt hartuite in tara lor, care sunt discriminate", a declarat el pentru BFMTV si RMC “  Sursa :Gandul.

As vrea sa va vorbesc inainte de a analiza spusele demnitarului francez despre doua aspecte strigente in legatura cu denumirea de “rom” si comunitatea reprezentata de acestia.

Denumirea de “rom”, lingvistic vorbind este lipsita de logica, nu poti denumi o comunitate utilizand un cuvant din limba lor pentru a face acest lucru. Al doilea aspect este faptul ca o denumire nu are puterea de a schimba si realitatile, astfel problema de fond nu este de natura psihosociala (ce cred oamenii despre tiganii) ci de natura legalista, constitutionala, cetateneasca. Vor exista diversi ipochimeni fandositi  (multi dintre ei ideologi ai miscarii “politicalcorrectness”) sau trogloditi nefericiti in stare sa denaturize argumentele prezentate mai sus. Si pentru acestia, dar si pentru cei interesati  recomand calduros lectura unui articol pretios  apartinand profesorului George Pruteanu http://www.pruteanu.ro/6atitudini/2008.02.28-tigani-religie.htm .

Declaratia tulbure a demnitarului francez poate fi analiza cu doua ipoteze de lucru. Ambele ipoteze pornesc de la niste date ireductibile: tiganii sunt cetateni romani si tiganii sunt cetateni europeni. Astflel problema este a statului roman si a statului francez. Pana aici totul in regula. Prima ipoteza se incadreaza in sfera cinismului politic astfel politicianul apeleaza la electoratul nationalist francez (din ce in ce mai consistent si tulburat)  pentru a castiga capital politic, pentru a crea o diversiune de la problemele reale cu care se confrunta guvernul francez in criza. Este o tactica universala, de natura amorala si cu aplicatie globala. Avem si noi “cinicii nostri” de profesie…

A doua ipoteza de lucru ar fi sensibilitatile politicanului francez la masuri autoritare (ce exclude solutiile prin consens) si o anumita aplecare a gandirii si actiunii politice spre derizoriu. Ma opresc aici…

As avea insa o observatie importanta de facut si anume folosirea in discursul politicianului a cuvantului “mizerie”. Mizeria are un singur scop si anume inlaturarea ei si restabilirea ordinii. Prin masurile statelor in ultimii ani se observa o disolutie accentuata a cetateanului. Nu pot sa nu ma intreb: ”Este normal ca un grup de oameni (intradevar cu probleme cetatenesti si cu biografii ilegaliste deseori la limita criminalitatii) sa poarte numele de mizerii?