In urma cu mai bine de 40 de ani, la kilometrul 946 al Dunarii si la 3 kilometri de Orsova se gasea Insula Ada Kaleh, o bucata de pamant cu o dimensiune de circa 1,7 kilometri lungime, 500 de metri latime, pe care traiau 500 de suflete. Climatul cu puternice influente mediteraneene au transformat insula in gradini de smochini, curmali, duzi adusi din Damasc, rodii, trandafiri, migdale si chiparosi.
Scrierile ramase in istorie spun ca insula a fost locuita inca din Antichitate, desi prima atestare documentara a fost gasita in scrierile Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, scrieri care descriau fortificatiile din zona Banatului, si in care se vorbeste despre insula Saan care adapostea un numar de 216 oameni. Din anul 1430, insula a purtat numele de Ada Kaleh. De-a lungul timpului pe acesta bucata de pamant situata in mijlocul Dunarii s-au batut Imperiul Austro-Ungar, dar si cel Otoman, fiind denumita nu de putine ori „un mic Gibraltar” datorita pozitiei strategice si militare pe care o detinea, dar si datorita fortificatiei puternice construite de austrieci, care se gasea pe aceasta insula.
Toponimia este data de povestea induiosatoare a sultanului Kaleh si a sotiei sale, Ada. Aceasta femeie de o frumusete nemaintalnita il face pe sultanul Kaleh sa le paraseasca pe celelalte neveste din harem si sa plece impreuna cu Ada, pe aceasta insula izolata din mijlocul Dunarii, pentru a se bucura doar el de frumusetea acesteia. Simtandu-se singura si nefericita pe aceasta insula, Ada se arunca in Dunare si moare.
Cu timpul, insula isi capata un renume, devenind o atractie turistica plina de exotism, in care cei care o vizituau erau atrasi de miresmele restaurantelor si cafenelelor turcesti, pe care le detinea populatia de origine turca, majoritara pe aceasta insula. Turistii care veneau aici puteau cumpara dulciuri turcesti alvita, sugiuc sau rahat turcesc, preparate dupa retete traditionale, bijuterii, tutun, dar si dulceturi de trandafiri, la preturi mult mai scazute, insula fiind scutita de impozite.
Casele locuitorilor aveau arhitectura orientala, cu prispe cu foisor, construite de multe ori chiar deasupra zidurilor vechii cetati, ce sporeau si mai mult imaginea pitoreasca a insulei. Acestea erau dispuse intr-o simetrie aproape perfecta catre singura moschee a insulei, unde se afla cel mai mare covor persan din Romania, cu o lungime de 15 metri, o suprafata de 144 de metri patrati si o greutate de 500 de kilograme, fiind un dar facut de Abdul Hamid al-II-lea comunitatii turcesti a insulei. Insula dispunea de tot ceea ce era necesar pentru desfasurarea vietii cotidiene: primarie, cinematograf, camin cultural, un mic dispensar, oficiu postal, terenuri de sport, camin pentru copii, biblioteca, cresa, magazine, o fabrica de tigari, o fabrica de paine, dar si o fabrica de bomboane si rahat turcesc aflata in propietatea lui Ali Khadri, ultimul guvernator al insulei.
Anul 1970 reprezinta sfarsitul insulei, fiind acoperita in intregime de apele lacului de acumulare ale hidrocentralei Portile de Fier. Astfel inainte de scufundarea sa, majoritatea obiectivelor istorice de pe insula au fost demolate. Desi s-a incercat recladirea insulei cu toate obiectivele sale istorice si culturale, pe insula Simian, aceasta actiune a fost una fara succes, majoritatea locuitorilor insulei preferand sa se intoarca in Turcia sau sa se stabileasca la Constanta. Dupa anii 1990, ideea de a reconstrui insula a fost reluata, fiind obiectivul principal a mai multor proiecte turistice, care vor sa redea atmosfera si spiritul exotic al insulei, arhitectura deosebita, dar si sa scoata in evidenta valoarea istorica a fortificatiei. Desi fiecare piatra din care se compunea fortificatia a fost numerotata, inainte de inudare, pentru a putea fi construita identic, starea avansata de degradare, dar si pierderea de bucati importante, fac imposibil de refacut fortificatia care trebuia sa redea o noua insula Ada Kaleh.
Sursa foto: artline.ro
Sursa foto: krossfire.ro
