5 dulciuri din copilarie

Zilele trecute eram in supermarket incercand sa aleg un iaurt. Bafta multa! Poate vroiam un iaurt de oaie sau de bivolita, de vaca sau cine stie, de iac. Putea sa scrie pe el si ca e proaspat muls, nu m-ar fi mirat. Dietetic, soia, integral, 0,1, 0,6, extra fier, extra calciu, extra vitamine, ajuta cresterea, digestia si previne orice de la osteoporoza la cancer. La fel s-a intamplat la fiecare raion: lapte, dulciuri, conserve si sa nu mai vorbim despre fructe. Nu stiam despre existenta a jumatate dintre roscovanele si acriturile de acolo.

Stiu ca era o vreme cand meniul de pe masa era limitat, tin minte ca parintii si bunica alergau de dimineata pana seara stand la cozi doar ca voinicul subsemnat & sis sa aiba ce trebuie la micul dejun.

Nu o sa imi aduc aminte acum de placinta cu nuci a bunicii sau de ouale fierte moi in suport ce ne asteptau pe masa si nici despre alimentele ce se gaseau doar pe vremea aceea, cand tovarasul Ceasca veghea zambitor asupra noastra, iar la gradinita ni se spunea ca porumbei albi pe cer exista doar pentru ca comunismul inseamna pace.

Eu imi aduc aminte de explozia de dulciuri ce a urmat revolutiei. Majoritatea prostii, e-uri, plumb, plutoniu, nu ne pasa, eram ahtiati dupa ele. Daca le-ai uitat, poate iti aduci aminte citind mai jos.

De dragul amintitului, o sa ignor un pic oualele Kinder, care ne-au lasat pe toti cu gura cascata la vremea cand au aparut, caramelele cu lapte, inghetata de la dozatorul Kobra de langa colt si ciocolata de masa de la butic pentru a ma concentra un pic pe dulciurile “cu personalitate”.

5. Topi-Top

Nu stiu nici astazi de unde au aparut si unde s-au dus, dar toti copiii erau inebuniti dupa ele. Eu personal nu sunt un fan al acadelelor dar trebuie sa dam cezarului ce e al cezarului. Erau printre primele, daca nu chiar primele si nu era butic sa nu se faleasca cu un “display” galben ca lamaia pe raft.

4. Jelibon

Jeleurile Jelibon erau mici, parfumate si ni se pareau teribil de gustoase. In forma de ursuleti sau de rame erau bune inclusiv pentru glume facute colegilor. Asta numai dupa revolutie cand au inceput sa se gaseasca. Eu am avut noroc! Am mancat jeluri si inainte pentru ca bunicul colegului de gradinita al sorei era sofer pe tir. Sofer pe tir = dulciuri pentru copii. Cel putin doar asta credeam noi ca aduce peste granita 😀

3. Bonibon

Bonibon, bonibon, bonibon… chiar auzeai copii cantand pe strada acest cuvant, in sus si in jos, non stop. Bomboanele rotunde de ciocolata cu ceva glazura pe deasupra erau fantastice. Rosii, galbene, albastre, maro, nu mai vazusem asa ceva.

2. Koukou Roukou

Koukou Roukou, bun si dulce, doar cu crema de cacaooooooooooo. Nu cred ca e copil nascut in anii 80 care sa nu tina minte acest refren. Era peste tot la televizor, si pe vremea aia chiar nu erau multe reclame. Tropicana, cheile de la Tinerama, oamenii de la Minolta si Koukou Roukou, bun si dulce, doar cu crema de cacaoooooooooooooo

Napolitane simple cu cacao 🙂

1. Gumele Turbo!

Aaaam intrat deja intr-un alt nivel! Gumele Turbo erau scopul nostru de a fi! Le colectionam, le schimbam, ne bateam pentru ele. Aveam cateva si inainte de revolutie (pe acelasi filiera cu tirul) dar dupa a fost nebunie. Asa am auzit noi de Maserati, BMW sau Ferrari. Gustul era scurt si specific iar guma se topea si se lipea de surprize dar nu era nimic, puteau fi spalate. Se decolorau un pic dar nu e nimic, tot valorau ceva. Eram asa de innebunit dupa surprize incat intr-o dimineata m-am trezit foarte fericit. Visasem ca mergand pe strada am gasit un portofel. Nu cu bani ci plin cu surprize Turbo! Va dati seama ce suparare cand mi-am dat seama ca nu aveam comoara…

 

Articole in aceeasi directie:

Sucuri dupa revolutie

Coca-cola, tropicana, rio, tec, sirop

Jocurile copilariei

Dacii si romanii, piticot, marocco,

Serialele copilariei

Dallas, sclava isaura, maddie si david, caracatita, strazile din san francisco

Filme la care ne duceau parintii

Terminator, rambo, jandarmii, van damme, sandokan