Fericirea se invata

 Aud vorbindu-se mereu despre scopul vietii sau despre fericire. De cele mai multe ori, insa, intelesurile lor coincid. Fie ca sentimentul e realmente greu de atins, sau ca reteta e simpla, oamenii joaca mereu rolul celor mai prosti bucatari si se plang ca nu au facut cunostinta prea des, sau chiar deloc, cu fericirea.

 Ei nu stiu, poate, ca bucuriile mici le fac pe cele mari si ca fiecare clipa trebuie speculata, cercetata si traita pentru a ii fi gasit sensul si a o identifica cu fericirea. La fel de bine de stiut este faptul ca asteptarea unui mare eveniment creeaza, de multe ori, clipe mai emotionante si mai placute decat evenimentul in sine, la fel cum si amintirea lui evoca sentimente mai puternice decat cele traite simultan cu producerea sa. Ma refer aici la o nunta, la o aniversare sau la o vacanta.

Oamenii insa, sunt mereu pe fuga, grabesc timpul, mult prea scurt (stiintific vorbind, ziua a scazut pana la 16 ore, de la 24), alearga intre serviciul cu norma intreaga si job-uri de ocazie sau intre treburile casnice si locul de munca. Foarte des, amana micile momente de relaxare pe care le au,  pentru a le “savura” mai tarziu, iar “mai traziu”-ul refuza sa mai apara. Tabieturile nu mai au loc in agenda zilnica a multora si nici iesirile cu cei dragi din cauza sigurantei ca pe acestia ii vor avea mereu alaturi si vor putea oricand imparti timpul cu ei. Lucru fals.

 Va mai amintiti tragediile din Japonia, martie 2011?  Daca asa au gandit si cei 11.800 de oameni stinsi in urma calamitatilor, au pierdut cu siguranta o sumedenie de momente cu adevarat importante. Daca pastram mereu ce e mai bun pentru final, e posibil ca finalul sa fie cel care ne surprinde pe noi, si nu invers.

Daca alergam dupa bani toata viata, cand vom mai avea timp sa  ne bucuram de ei? De multe ori uitam ce avem, uitam sa pretuim si ajungem indiferenti, obositi, satui de ceea ce ne inconjoara.

Aristotel ne invata sa cautam toate raspunsurile in natura. De cand nu ati mai plecat, spontan, un weekend la munte? Cu cortul, chiar. Sa ascultati zgomotul cascadei, sa priviti maretia rocilor, parca feliate la milimetru, sa mirositi aerul rece si proaspat al padurii, sa lasati roua sa va gadile diminetile…  Daca am incerca macar, am reusi sa descoperim minunile universului in care traim si am deveni mai fericiti si mai spirituali la vederea lor.

Bucuriile sunt peste tot. Noi suntem cei care nu le vedem. Bucuria de a oferi – caldura sufleteasca, intelegere si dragoste cat si daruri materiale – este de neegalat. Bucuriile de a impartasi, de a rade cu pofta, de a canta fara motiv, de a simti fiecare clipa in vene si in rasuflare sunt asemenea de neinlocuit.

          Il putem contrazice pe scriitorul rus, L.N. Tolstoi, si putem demostra ca fericirea este o placere care se poate repeta!

            Carpe diem! pentru clasici sau seize the day! pentru iubitorii de anglicisme.