Equilibrium

Fie ca vorbim de nazism, fascism sau stalinism, comportamentul statal totalitarist ramane acelasi. Abuzul institutionalizat si promovat ca mod de viata si societate ramane, in mod fundamental un abuz, fie ca vorbim de societatile feudale sau cele comuniste.
Insa, atunci cand setea de putere si rautatea umana ajung sa fie coroborate cu imaginatia, viziunea de ansamblu si experienta, apare Libria.

Libria este societatea viitorului, prezentata prin viziunea regizorului creatiei cinematografice “Equilibrium” – Kurt Wimmer. Libria este, asa cum sustin conducatorii ei, raspunsul tuturor intrebarilor, rezolvarea tuturor necazurilor si refugiul tuturor celor debusolati. Viitorul arata bine. Veti avea o singura problema traind viitorul prin acest film: nu veti trai. Pentru ca in Libria, emotia si sentimentul sunt noile blasfemii, in Libria cei ce simt sau incurajeaza trairile sentimentale risca o singura consecinta: incinerarea; Libria este construita ca reactie la toate nenorocirile secolelor, nenorociri puse exclusiv in baza exceselor de emotie si sentimente. Cum e posibil sa “sufoci” o trasatura atat de inradacinata in natura umana, precum emotia? Pe cale chimica, prin administrarea in mod sistematic a proziumului, o substanta cu efect inhibitor asupra sentimentelor.

Libria promoveaza pacea si uniformizarea spirituala, librienii sunt mici rotite ale unui mecanism precis care asigura propagarea unui cult cu puternic substrat orwellian.

In acest peisaj uniform isi traieste drama si viata clericul John Preston (Christian Bale). Membru al noii elite sociale denumita Organizatia Clericala “Grammaton”, Preston este unul din cei care vaneaza si omoara “infractorii emotionali”. Si o face cu precizie si tact, validand zicala “cu sange rece”; pana cand devine el insusi un “infractor emotional” si, practic, reincepe sa traieasca, sa recepteze si sa accepte micile bucurii ale vietii – cum ar fi un rasarit de soare pentru care protagonistul sfasie foila izolatoare a geamului, manat de pornirea tanjinda dupa caldura astrului suprem.

Este relevant de urmarit incarcatura semiotica imprastiata pe tot firul povestii.

Veti avea parte de scene de o duritate apriga prin subtilitatea mesajelor, dar si de o coloana sonora sinuos impletita cu derularea actiunii.

Filmul, produs in 2002, da o forma originala in cinematografie pentru o tema care ne-a invatat ca nu se va invechi niciodata – aceea a pornirii totalitariste; de asemenea, acesta vine ca o contragreutate in balanta impotriva regimurilor totalitare – sugerand necesitatea unei balante in si pentru toti si toate. Situat mereu intre extreme, “Equilibrium” este ca acul poligrafului, mereu oscilant si imprevizibil, fara sa faca nimic altceva decat sa evoce felul nostru de a fi: fara echilibru, in cautare de echilibru.