Tu stii de unde provine numele cartierului tau?

De cele mai multe ori suntem atat de familiarizati cu numele cartierelor in care locuim, ca nu ne mai punem intrebarea de unde provin numele acestora, nume care reflecta fiecare o particica din istoria si evolutia Bucurestiului. Traditia spune ca orasul Bucuresti a fost intemeiat de Bucur, pe care unii l-au numit cioban, haiduc sau boier, in urma cu mai bine de 5 secole. Se spune ca Bucur ar fi ramas  vrajit de frumusetea raului Dambovita si a Codrilor Vlasiei si a ales acest loc pentru asezarea ce mai tarziu avea sa devina capitala Romaniei in anul 1862. Prima atestare documentara a orasului apare la data de 20 septembrie 1459, intr-un hrisov ce apartinea domnitorului Vlad Tepes. Bucurestiul a fost in permanenta supus procesului de schimbare, in functie de nevoile actuale ale vremii, dar si de extindere, fapt confirmat de existenta numeroaselor cartiere.

       Numele cartierului 13 Septembrie provine de la Ziua Pompierilor din data de 13 septembrie 1848, data in care a avut loc batalia din Dealul Spirii, in care s-au luptat pompierii condusi in  acele vremuri de Pavel Zaganescu cu trupele otomane conduse de catre Kerim Pasa.

       Unul dintre cele mai noi cartiere din Bucuresti, construite in timpul comunismului, mai exact la inceputul anilor 1980, este cartierul Aviatiei. Se pare ca aici, fostul dictator Nicolae Ceausescu, dorea sa aduca sa locuiasca personalul din cadrul armatei, al politiei, dar si al aviatei, de unde provine si numele cartierului. Unul dintre cele mai importante obiective turistice legate de numele cartierului este Muzeul Aviatiei, construit pe locul fostului Aeroport Pipera.

       Numele cartierului Aviatorilor provine de la Monumentul Eroilor Aerului, monument  cunoscut si sub numele de Statuia Aviatorilor. Inaugurarea monumentului s-a realizat in anul 1935, iar autorii operei au fost sculptorii Iosif Fekete si Lidia Kotzebue.

       Balta Alba s-a format ca si cartier intre anii 1965 si 1984, prin aparitia numeroasa a blocurilor de locuinte.  In ceea ce priveste numele acestui cartier, traditia spune ca in anul 1813,in vremea lui Caragea a existat o epidemie de ciuma care a facut numeroase victime. Arunci s-a dat ordin sa se sape o groapa la marginea mosiei Dudesti, pentru a  fi duse cadavrele contaminate cu ciuma si stropite cu var nestins. Astfel, ploile abundente spalau varul si formau o mare balta de culoare alba, de unde si provenienta numelui cartierului. Alte surse afirma ca numele cartierului provine de la un carciumar care pe la anul 1900 avea o carciuma si o gradina de vara pe locul in care se gaseste astazi cartierul. Langa gradina de vara, terenul era usor adancit, ceea ce facea ca in timpul ploilor apa sa se stranga acolo, fiind foarte greu de evaporat. Cand razele soarelui se reflectau in apa, dadea impresia unei intinderi mari de culoare alba, fapt ce l-a determinat pe carciumarul Petre sa-si denumeasca localul Balta Alba, al carei simbol era firma pe care se afla pictata o balta pe care inotau cateva rate.

       Pe locul in care se afla astazi cartierul Baneasa, se pare ca aici s-a aflat initial un vechi sat numit Carstinesti, care in anul 1761 a intrat in proprietatea Ecaterinei Vacarescu sau Baneasa, vaduva marelui ban Stefan Vacarrescu. Pe atunci rangul de ban desemna cel mai mare degrator, fiind cel mai inalt titlu boieresc acordat in Tara Romaneasca.  Ecaterina Vacarescu a ctitorit aici biserica cu hramul Sfantul Nicolae, aflata in proximitatea soselei Bucuresti-Ploiesti de astazi. In perioada interbelica locuitorii acelui sat, devenit intre timp cartier, se ocupau cu laptaria.

       Un alt cartier al carui nume este dat tot de o femeie, este cartierul Damaroaia, fosta mosie a Mariei Damaris. Alte surse sustin ca numele cartierului Damaroaia, provine de la numele unei vornicese, care a detinut in proprietatea sa intre anii 1830 si 1833, o gradina intinsa in targul Bucurestilor, langa Podul de Pamant, azi sub denumirea de Calea Plevnei.

        Berceni cartierul din Sudul Bucurestiului, isi are originea numelui de la ceata de husari berceni  care a poposit, condusi de groful miklos Bercsenji, in timpul razboilului dintre austrieci si otomani. Cartierul Berceni impreuna cu artera care ii poarta numele, Soseaua Berceni s-a construit dupa anul 1945.

        Bucurestii Noi a inceput sa se formeze in anul 1898, an in care Nicolae Bazilescu, avocat si profesor in cadrul Facultatii de Drept, a cumparat mosia Maicanesti-Grifoaicele, mosie ce apartinea de comuna Baneasa. Dupa cumpararea mosiei, Bazilescu a inceput sa imparta terenul, scotand apoi la vanzare jumatate din loturi, iar cealalta jumatate donand-o primariei. Se pare ca pana in anul 1913, un numar de aproximativ 1423 de persoane au cumparat locurile scoase la vanzare de Bazilescu, fapt ce a denumit noua asezare Bucurestii Noi.

        Pe locul in care se afla astazi cartierul Colentina, exista la 12 aprilie 1575 satul Obilestilor, la Est de oras, intre Dobroesti si Florestii de Sus. La baza originii numelui cartierului stau mai multe ipoteze. Una dintre ele este data de etimologia populara conform careia Colentina insemna „colea-n tina, adica in noroi sau in mlastina, aici aflandu-se pana in anul 1933,numeroase mlastini care mai apoi au fost asanate. O alta ipoteza este cea care face referire la Colentina ca la un loc de instructie militara, locul unde se spune ca Mircea cel Batran i-ar fi invins pe turci intr-o batalie. Pentru o perioada de timp a purtat denumirea de Olintina.

        Cotroceni, atat cartierul cat si soseaua, poarta denumirea unui fost sat, a carui prima atestare documentara dateaza din vremea domniei lui Mihai Viteazul. Langa acest sat de afla odinioara Padurea Cotrocenilor, vazuta de multi ca un loc de refugiu, unde iti puteai pierde urma foarte usor si de unde provine si expresia „a se cotroci”. Dupa ce satul intra in proprietatea marelui logofat Serban Cantacuzino, in anul 1671, acesta este acuzat ca urmareste sa ajunga domn, atragandu-si ura domnitorului Gheorghe Duca, astfel fiind nevoit pentru a se salva sa-si piarda urma in Padurea Cotrocenilor, unde sta ascuns timp de trei zile. Dupa scaparea sa, Cantacuzino construieste aici in semn de multumire pentru ajutorul divin, o frumoasa biserica de zid, Manastirea Cotrocenilor, pe un lacas de cult mai vechi.

        Numele cartierului Crangasi provine de la existenta in aceasta zona a unei prelungiri din Codrii Vlasiei, denumita si crang. In acest loc traiau crangasii. In cea de a doua jumatate a secolului al XVI-lea existau pe locul in care se afla astazi Bucurestiul: Obilestii pe Colentina, Dobroestii, in zona de Nord-Est, la Marcuta Hodopenii, actualul Otopeni si Crangasii sau Rosiul pe Dambovita la Nord-Est de oras.

        Dealul Spirii era denumirea Dealului Lupestilor din secolul al XVI-lea, loc pe care se aflau numeroase vii, care apartineau Manastirii Radu Voda. Biserica Spirea Veche care se afla pe Dealul Spirii a fost construita de Spiridon Kristofi, denumit si Doctorul Spirea, in anul 1765 cu ajutorul unei rude Hristofi, cu functia de ceaus spataresc, iar apoi capitan de lefegii. Acesata biserica domina intreg dealul cat si imprejurimile sale. Manastirea ce purta numele de Dealul Spirea, avea in posesie doua mosii, inainte de secularizarea averilor manastirilor, nume dat unui intreg cartier din Bucuresti.

        Numele cartierului Dristor vine de la numele Cetatii Drostorului, denumita si Silistra. Dupa numele de Silistra s-a numit si drumul ce ducea catre aceasta cetate, drum ce si-a schimbat ulterior denumirea in Calea Calarasi. In timpul domniei fanariote exista breasla darstorenilor, care erau negustori, alaturi de breslele chiprovicenilor sau brailenilor. In anul 1829, Cetatea Silistra sau Drostorului a fost luata gaj de catre Rusia conform Regulamentului Organic. O alta ipoteza a provenientei numelui cartierului, este cea a breslei piuarilor, despre care se spune ca si-au vandut satul in aceasta parte a Bucurestiului. Asezarea purta numele de Darstari, darsta reprezentand piua din piatra pentru morile de vant aflate pe cursul Dambovitei.

         Cartierul Domenii a fost construit incepand cu perioada interbelica, intre anii 1920 si 1940, pentru elitele bucurestene. In acea perioada s-au vandut locuri de pamant si parcele angajatilor din Ministerul Agriculturii si al Domeniilor, de unde provine si numele cartierului.

         Cartierul Dorobanti si-a primit numele dupa zona Dorobanti, zona cu acest nume ce dateaza din anul 1878, dupa Razboiul de Independenta dintre anii 1877 si 1878, in semn de omagiu adus trupelor de dorobanti care au luptat la Plevna, Vidin si Grivita.

         Originea numelui strazii si a cartierului Drumul Taberei dateaza din anul 1821, an in care a avut loc miscarea antifanariota condusa de Tudor Vladimirescu. Acesta impreuna cu oastea pandurilor intra in Bucuresti in martie 1821 si se stabilesc in apropierea Manastirii Cotroceni unde realizeaza si cateva lucrari de fortificatie. In acea zona se faceau exercitii militare, se confectionau arme si care pentru lupta si se recrutau noi osteni pentru armata. Toate acestea au dus la amintirea locului sub numele de Drumul Taberei. Alte surse sustin ca in acest loc in anul 1900 aici se aflau baracile unde ar fi fost incartiruiti recrutii adusi din provincie.

         Ferentari este un cartier contruit pentru muncitori intre anii 1945 si 1947. Numele sau provine de la cuvantul „ferentar„ cu plurarul ferentari, ce insemna in limba latina, soldat din infanteria usora a legiunilor romane, avand dintre toate cartierele Buvurestiului, are cea mai rafinata origine a numelui. Alta ipoteza sustine ca numele sau provine de la campul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul. Alte pareri sustin ca numele sau provine de la soldatii olteni care erau numiti ferentari, iar in urma improprietarilor facute de Alexandru Iona Cuza, acestia au primit terenuri pe locul in care se afla astazi cartierul Ferentari.

         Numele cartierului Floreasca dateaza din secolul al XVI-lea, odata cu atestarea documentara a mosiei Floresti de pe Colentina. In perioada lui Mihai Viteazul satul Floresti era cunoscut ca o asezare pe Colentina, la Est de oras si era impartit in trei localitati distincte Floreasca de Sus, Floreasca de Mijloc si Floreasca de Jos. Satul Floreasca de Jos mai era numit si Gradistea Florestilor. In anul 1608, aici se afla o manastiri ridicata de Cernica Mare Vornic. Alte surse sustin ca mare parte a acestei mosii ar fi apartinut domnitorului Serban Cantacuzino. Odata cu venirea secolului al XIX-lea, aceasta zona a fost impartita, s-au construit strazi cu case, printre care si Calea Floreasca. In anul 1922 zona devine oficial carrierul Floreasca.

         Cartierul Ghencea isi are numele de la mahalaua Ghencea, aparuta pentru prima data pe o harta in anul 1852, pe harta realizata de catre maiorul A. Borroczyn. O alta ipoteza ar fi ca numele cartierului provine de fapt de la neamul boierilor Burnazesti, care au ctitorit Biserica Ghencea in anul 1820. Totusi, se pare ca in timpul domniei fanariote au aparut detasamentele de arnauti, alacatuite din mercenari de origine sarba, greaca sau albaneza. Acesti mercenari arnauti din alaiul domnesc aveau un comandat numit in limba turca ghenci-aga, nume ce insemna seful voinicilor, si de aici legatura cu numele cartierului aflat in Sud-Vestul Bucurestiului.

          Zona pe care se afla astazi cartierul Giulesti, a apartinut unui sat invecinat orasului Bucuresti, unde locuiau Giulestii. Acestia au fost amintiti in documentele ramase din Evul Mediu, datand din anul 1548. Tot pe aceste pamanturi familia  Giulesti a construit o biserica, al carui nume va fi dat mai tarziu cartierului. O alta ipoteza este sustinuta de faptul ca la data de 2 aprilie 1548, Mircea Ciobanul ii da lui Stroe din Giulesti mosia pe care o cumparase. Mosia Giulesti era impartita in trei parti distincte Giulestii din Deal, Giulestii din Vale si Giulestii Domnesti. Extinderea cartierului a inceput odata cu construirea Garii de Nord si caselor din imprejurimea ei, destinate muncitorilor feroviari. Cartierul din Bucuresti nu este singurul care poarta acest nume, numele de Giulesti fiind purtat de mai multe cartiere din provinciile romanesti, avand origine latina de la Iulius.

          In anul 1608, in cartierul Grivita de astazi, se afla Manastirea Cernica ctitorita de Cernica Stirbei, Mare Vornic al lui Mihai Viteazul. Unele documenta atesta faptul ca o parte din mosia care se afla pe aceste pamanturi, a apartinut domnitorului Serban Cantacuzino. Incepand cu secolul al XIX-lea zona este parcelata, se construiesc strazi si case si usor devine cartierul de astazi.

          In istoria Bucurestiului prima strada mentionata in documente a fost Strada Lipscani, in anul 1589, fiind cunoscuta in acele vremuri si sub numele de „Ulita cea Mare de langa Curtea Domneasca”. Numele strazii provine din limba germana, desi in romana a venit prin filiera rusa, fiind derivat din Lipsca sau Leipzig in germana, la care s-a adaugat sufixul -an. De la cuvantul lipscan s-a format in limba romana lipscanie care insemna marfa vanduta de lipscan sau manufactura. Numele de lipscan era atribuit tuturor negustorilor de origine romana, greaca, bulgara, sarba sau armeana, care vindeau in propriile pravalii marfurile aduse din orasul Leipzig, in special produse textile foarte cautate la acea vreme, cum erau postavurile din Flandra, flanelele de la Viena, matasurile de Lyon, muselina din Anglia, stofa de lana sau voal. O alta ipoteza legata de numele strazii, este cuvantul de origine slava Lipsko care insemna locul cu tei, de unde si constructia in imediata apropiere a strazii, Hanul cu Tei.

         Pe locul in care se afla astazi cartierul Militari, se afla un cartier suburban locuit de subofiteri si de gradele inferioare din armata, infiintat la sfarsitul secolului al XIX-lea. Zona va fi anexata orasului Bucuresti in anul 1950, moment in care incep aici sa se construiasca blocuri de locuinte. Tot in secolul al XIX-lea era semnalat ca o zona de intructie militara si unde, cel mai probabil, se gasea si o garnizoana. Pentru o vreme aici a functionat si „Pirotehnia Armatei”.

         Denumirea cartierului Pajura a fost preluata de la artera de circulatie care strabate zona. Numele de Pajura a fost dat in anul 1959 cand aici au inceput sa se construiasca primele blocuri de locuinte, pe o zona libera.

         Cartierul si Soseaua Pantelimon au fost numite dupa Biserica Pantelimon, cu hramul Sfantul Pantelimon, construita in anul 1735 din dorinta domnitorului Grigore al II-lea Ghica. Pantelimon provine din limba greaca si inseamna „Intru totul milostiv”. In timpul razboiului ruso-austro-turc, din anul 1790, biserica este reconstruita de catre preotul Ivan de la Silivestru, Constandin, logofatul Boronascu si alti crestini.

         Strada Rahova, ce da si numele cartierului, s-a numit inainte Podul Calicilor, primind ulterior numele de Rahova in 1878, dupa terminarea Razboiului de Independenta, in comemorarea luptelor de la Rahova, fortareata turceasca din Bulgaria, cucerita de armata romana. Tot in acea perioada si sub acelasi motiv au mai fost denumite Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Victorie si Calea Dorobantilor, nume care s-au extins si asupra cartierelor.

         Cartierul Salajan este un cartier relativ nou, construit dupa anul 1945, al carui nume provine de la numele unui fruntas al miscarii muncitoresti si revolutionare, Leontin Salaja, originar din Satu Mare.

         Numele cartierului Titan a fost luat odata cu constructia Fabricii de Ciment Titan din anul 1912. O alta ipoteza sustine ideea ca numele cartierului provine din mitologia greaca, Titani fiind numiti copiii zeitatilor Uranus si Gaea. La inceputul construirii cartierului in anul 1970, intreg spatiul pe care se afla astazi cartierul, era marginit de o zona mlastinoasa cu stuf. Astazi, din cartierul Titan porneste Autostrada Soarelui ce leaga Bucurestiul de litoralul Marii Negre.

          Se pare ca numele cartierului Vatra Luminoasa a fost dat in spiritul bolsevic al vremii, pentru ca lumina venea negresit de la rasarit, adica dinspre rusi. O alta ipoteza sustine ca denumirea cartierului isi are originea la data de 1 august 1906, cand Regina Elisabeta impreuna cu Carol I si inaltii reprezentanti ai calsei politice din acea vreme a fondat Societatea Orbilor din Romania.

          Numele cartierului Vitan isi are originea in campia Vitanului, aflata inspre Nordul orasului, si unde puteau paste vitele oamenilor.

Sursa foto: pantaloenescu.hi2.ro

                     dr-taberei.ro