70 de ani de Ana Blandiana

Autoare si a unui volum foarte original de proza infasurata intr-un vis (Cele patru anotimpuri, 1977) si a unor carti de eseuri, Ana Blandiana este nu numai unul dintre cei mai talentati poeti romani din generatiile erei noastre, dar si una dintre cele mai reprezentative personalitati ale literaturii romane contemporane.

 

Poeta s-a nascut pe 25 martie 1942, primind la botez numele de Otilia Valeria Coman. Numele nu si l-a schimbat insa din placere sau din pura dorinta de a avea un pseudonim. Tatal ei, Gheorghe Coman, a fost preot la Biserica cu Luna, catedrala ortodoxa din Oradea. Ghinionul sau a fost insa instaurarea regimului comunist in Romania, care l-a numit pe barbat “dusman al poporului”, motiv pentru care a fost arestat. Ana nu a avut sansa sa se inscrie la facultate decat dupa 4 ani, considerandu-se ca este fiica unui detinut politic. Dupa aceasta perioada, poeta s-a inscris la Facultatea de Filologie in Cluj, insa sub numele de Ana Blandiana, dupa numele satului natal al mamei, Blandiana Alba.

Momentul absolvirii facultatii coincide si cu debutul poetei. Unul dintre roadele ei cele mai suave a fost volumul “Persoana intai plural (1964)” prin care s-a nascut literar poeta Ana Blandiana.

Ceea ce se stie mai putin despre Ana Blandiana este ca pe langa pasiunea pentru poezie, ea a si luptat pentru libertatea civica in Romania. Cel mai probabil ceea ce s-a intamplat cu tatal sau a motivat-o, fiind printre putinele femei care inainte de 1989 a avut curajul sa il infrunte direct pe Nicolae Ceausescu, prin intermediul postului de radio Europa Libera si unor publicatii din strainatate, care au facut publice declaratiile Anei impotriva dictatorului. Insa fapta nu a ramas nepedepsita. In ultimii doi ani ai guvernarii Ceausescu, numele Anei Blandiana a fost interzis in Romania, iar cartile ei au fost scoase din biblioteci.

Cu toate acestea, conform biografiei publicate pe site-urile de profil, autoarea a primit nenumarate premii pentru opera ei. 1969 – Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania; 1970 – Premiul pentru poezie la Academiei Romane; 1980 – Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti; 1982 – Premiul international Herder (Viena); 1997 – Premiul National de Poezie "Mihai Eminescu" (Bucuresti); 1998 – Premiul de Literatura pentru Copii (Bucuresti); 2000 – Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (Bucuresti); 2001 – Premiul "Opera omnia" al Uniunii Scriitorilor (Bucuresti); 2002 – Premiul international Vilenica (Slovenia); 2005 – Premiul International "Giuseppe Acerbi" pentru poezie (Italia); Premiul International Camaiore (Italia).

Ana Blandiana afirma ca “poetul exista si ramane numai prin ceea ce reuseste ca nu traiasca si, netraind, sa creeze doar. Pentru ca, dupa cum bine se stie, numai ceea ce nu exista in planul vietii se realizeaza in planul artei”. Si pentru a intelege mai bine viziunea fermecatoarei poete, versurile sale vor vorbi de la sine: “Trupul meu/ Nu-i decat armura/ Pe care un arhanghel/ Si-a ales-o sa treaca prin lume/ Si, astfel travestit,/ Cu aripile impachetate inlauntru,/ Cu viziera zambetului pe fata,/ Patrunde in iuresul luptei,/ Se lasa acostat cumascari, Improscat cu priviri,/ Si chiar mangaiat/ Pe platosa rece a pielii/ Sub care repulsia cloceste/Ingerul exterminator.” (Armura)