Nicolae Malaxa- oportunitatea si viziunea unui industrias interbelic

 

          „A fost omul si inginerul care a avut cutezanta, priceperea si simtirea patriotica sa demonstreze lumii vocatia industriala a romanilor, pe care strainii ii considerau sau ii vedeau a fi nunai plugari si pastori”.

            Nicolae Malaxa, inginer si intreprinzator roman, a fost unul dintre cei mai importanti industriasi ai Romaniei interbelice, dar si o personalitate controversata datorita simpatiilor sale politice.  Evolutia atelierelor lui Malaxa a reprezentat cel mai spectaculos fenomen economic si tehnologic din Romania, pana la acea vreme, in mai putin de 20 de ani, atelierul devenind un gigant industrial, dar si un pilon extrem de important pentru intreaga economie romaneasca din perioada interbelica.

            Nicolae Malaxa  s-a nascut la Husi, judetul Vaslui, intr-o familie de aromani greci stabiliti aici, la inceputul secolului al XIX-lea. Studiile superioare de inginerie le-a urmat la Universitatea Politehnica din Karlsruhe, Germania.

            Varsta de 37 de ani il prinde pe Malaxa ca pe un inginer cu experienta, imaginatie si o abilitate de a face afaceri iesita din comun. Astfel, pe un teren situat la periferia Bucurestiului, Malaxa infiinteaza la 3 august 1921, un atelier de fabricare a materialului rulant, unde se reparau inclusiv locomotive si vagoane de cale ferata, existanzandu-si din ce in ce mai mult domeniul de afaceri.

            In anul 1923, incepe sa construiasca din temelii o uzina langa Halta Traian, beneficiind de oportunitatea oferita de stat, care incuraja la acea vreme dezvoltarea industriei nationale. Acesta nu rateaza oportunitatea si incheie un contract cu societatea Caile Ferate Romane, pentru fabricarea unor locomotive de conceptie proprie romanesti, asumandu-si riscuri suficient de mari. Malaxa cumpara un numar de 82 de masini unelte din Germania si angajeaza cu contract 180 de muncitori germani calificati pe o perioada de pana la un an, pentru a incepe lucrarile de fabricare a locomotivelor, dar si cu rolul de a-i instrui pe muncitorii romani care urmau sa le ia locul, uzina devenind cea mai performanta fabrica de material rulant la acea vreme.

            Cinci ani mai tarziu, in anul 1928, este construita prima locomotiva cu abur, care purta numele inginerului roman. Trei ani mai tarziu, incepe sa se fabrice in cadrul uzinei, automotoare echipate cu motoare Diesel si transmisii Mylius cu 4-5 trepte.

            In plina criza economica a anului 1933, pe portile uzinei Malaxa iesea locmotiva cu numarul 100, iar urmatorii ani fiind marcati de un mare succes, devenind una dintre cele mai productive uzine de tara, dar si una dintre cele mai apreciate in intreaga lume. In anul 1935, uzina inregistreaza cea mai mare productie a sa, un numar de 93 de locomotive, ca un am mai tarziu sa se realizeze prototipul primei locomotive Diesel de conceptie romaneasca care a intrat in fabricatie in serie, livrandu-se catre CFR, in anul 1938, primul lot de 28 de locomotive. Din anul 1939, uzinele Malaxa sunt capabile sa construiasca toate categoriile si tipurile de locomotive, printre care si cele din seria 151.001, de conceptie romaneasca, fiind considerate la acea vreme, cele mai puternice din Europa si cu care cunoaste un succes rasunator la Targul International de la Milano, in anul 1940.

            Nicolae Malaxa nu se limiteaza doar in a construi locomotive, iar anul 1945 este marcat de fabricarea la Resita, a unui automobil romanesc, care va purta numele industriasului roman.

 

            Nicolae Malaxa, o persoana controversata la acea vreme

            Se spune ca Nicolae Malaxa s-a imbogatit datorita sprijinului acordat de Guvern sub forma de credite si comenzi de stat. Prin faptul ca Guvernul ii acorda credite, ii avansa capitalul, iar apoi ii  cumpara productia solicitata, asigurandu-i acestuia profituri substantiale. Se pare ca toate aceste comenzi de stat se datorau bunelor relatii pe care Malaxa le avea cu Casa Regala, si in special cu Carol al II-lea.

            Nicolae Malaxa a fost simpatizant al miscarii legionare si finantator al majoritatii partidelor politice, printre care si Garda de Fier si Partidul Comunist Roman. Prietenia sa cu filosoful Nae Ionescu i-a asigurat relatii in mediul legionar, dar si apropierea de cercurile politice germane. Astfel, Malaxa il pune pe Nae Ionescu sa negocieze un import de minereu de fier, o tranzactie incheiata in conditii avantajoase pentru industriasul roman, fapt pentru care ii achita filosofului integral casa din Baneasa.

           In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, mai exact in anul 1941, Malaxa este acuzat de  colaborare cu legionarii si in consecinta i-au fost sechestrate uzinele. Ulterior, odata cu venirea la putere a regimului comunist, Malaxa castiga favorurile si simpatia comunistilor, pentru faptul ca fusese persecutat de regimul antonescian.

            La nationalizarea industriala din anul 1948, i-au fost luate de catre stat si restul de proprietati, Uzinele Malaza, fiind redenumite „Uzinele 23 august”, pe care comunistii le-au transformat intr-un simbol al luptei muncitorilor impotriva exploatatorilor. Guvernul comunist il mentine in calitate de consultant specialist, iar in anul 1948, odata cu participarea la o delegatie comerciala la Viena, reuseste sa emigreze in Statele Unite si sa se stabileasca la New York.  Malaxa  a fost condamnat la moarte de regimul comunist pentru crime de razboi, intrucat productia de armament din timpul razboiului a fost considerata in folosul luptelor impotriva URSS, si totodata acuzat de cooperare cu legionarii.

            Nicolae Malaxa cere drept de rezidenta permanenta in Statele Unite, iar in anul 1948, viitorul presedinte american, pe atunci senator republican, Richard Nixon, incearca sa introduca in Congres o lege care sa ii permita acestuia sa obtina dreptul de a locui pe teritoriul american, dar Congresul se opune. Insa, la scurt timp obtine cetatenie americana si incepe sa dezvolte noi afaceri, dar fara a mai avea succesul de dinainte de razboi. Dupa aflarea trecutului sau politi, autoritatile americane vor incerca sa il expulzeze, dar in zadar, Malaxa murind in anul 1965, in New Jersey.

 

            Acte de mecenat

            Nicolae Malaxa a subventionat timp de mai multi ani Societatea Scriitorilor Romani si publicarea unor opere originale, sprijinand in mod direct editarea impresionantei lucrari „Enciclopedia Romaniei”. De asemenea a ajutat numerosi tineri talentati, deveniti ulterior oameni de stiinta recunoscuti la nivel international, prin acordarea unor burse de studii sau recomandandu-i unor savanti sau oameni de cultura ai Europei.

            Malaxa s-a ingrijit si de problemele sociale ale muncitorilor, asigurandu-le salarii mai mari decat in alte uzine, asistenta sociala si medicala, echipamente de lucru si masa la cantina.

 

            Se spune ca…

            Nicolae Malaxa a avut o fiica, pe nume Irina, cultivata, frumoasa si de varsta apropiata fiului lui Carol al II-lea, viitorul Rege Mihai. Barfele din acea vreme sustin ca intre cdei doi ar fi fost o relatie, cei doi fiind vazuti impreuna in diferite locuri. Mai mult decat atat se spune ca insusi Nicolae Malaxa ar fi sustinut relatia, pe motivul ca o astfel de relatie ii sporea influenta pe care o avea la Palatul Regal si desigur afacerile sale ar fi crescut si mai mult. Irina s-a casatorit in anul 1946 cu savantul George Emil Palade, singurul roman care a primit premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina, in anul 1974.

            Dupa caderea regimului comunist, nepotii lui Nicolae Malaxa, Georgia Palade van Dusen si Philip Palade, ambii locuind in Statele Unite ale Americii au solicitat statului roman titluri de peste 310 milioane de dolari in schimbul unor proprietati confiscate.