De la Bookfest la Memex si viceversa

Plimbarea prin Bookfest seamana mai mult cu un drum initiatic.

Sutele de rafturi cu carti invita la un labirint ametitor si falacios ce te digera in atmosfera sa intima sugrumand si ultimul reflex rational  de a cauta iesirea.

 Te trezesti in mijlocul lui intrebandu-te cum s-a ajuns aici? Iti inalti privirea, scrutezi piscurile si incepi sa identifici o istorie vie…

Cartea intotdeauna a reprezentat  modalitatea de a conserva si  disemina capitalul de cunoastere a unui grup, a unei comunitati, al unei societati etc. Este expresia condensata a cunoasterii, atomul  sturlubatic ce modeleaza “fiinta culturala”. Nu cu mult timp in urma  Vannevar Bush a transformat cartea din reprezentare fizica in reprezentare simbolica, inventand conceptul si aplicatia care avea sa revolutioneze modul de gestiune al oceanelor de informatie emergente. Astfel a aparut prima biblioteca virtuala, astfel a aparut Memexul. Oamenii folosesc din plin aceasta bijuterie a cunoasterii. Pe aceeasi oameni ii vedem cum imbratiseaza o carte pipaind cuvintele adulmecand mirosul celulozei bucurandu-se la fiecare sunet al unei pagini intoarse.

Poate aceasta este istoria nescrisa a labirintului noastru hipnotic.

Plimbarea mea prin Bookfest, prin  acest templu al cunoasterii nu putea fi sortita numai unei banale intalniri cu “marile nume” . Cateva edituri mi-au atras atentia in aceasta zi, Editura Nemira, Editura Spandugino, Curtea Veche Publishing si cu siguranta si altele. Editura Nemira impresioneaza prin colectia de literatura de fictiune-speculatica. O privire mai adanca printre rafturi   ne aminteste de felul nemilos al lui Stanislaw Lem de a defini natura umana “Suntem asternuturi nuptiale pentru marile nunti ale pulberii”. Editura Spandugino a continuat sa alimenteze din belsug sentimentul plenar ce-si facea culcus in mine. Invitati precum profesorii  Mihai Dinu respectiv Mihai Zamfir, impreuna cu academicianul Solomon Marcus,  au dorit sa ne transmita un mesaj “ dincolo de cultura, spirit si educatie sa nu uitam sa fim copii atat in lumea dinauntru cat si in lumea din afara”. Uneori un mesaj valoreaza mai mult decat un autograf. Spre final am asistat totusi la o sesiune de autografe a Mihaelei Bilic unde am invatat ca  abstinenta culinara urmata indarzit de abnegatie trece drept  o valoare in ochii organismului nostru. Un “Curat Culinar” mai lipsea din peisaj.

Cum de am ajuns aici? Nu stiu…