Ecuatorul si polii

Nu e curs de geografie si nu, nu ajuta la a doua sesiune a BAC-ului. Cercul median imaginar si cele doua extreme ale pamantului unesc prin titlu una dintre cele mai frumoase poezii romanesti. Scris de mereu surprinzatorul Marin Sorescu, volumul de poezii "Ecuatorul si polii" strange in paginile sale un curaj literar nebun si o explozie. Dragoste, patima, credinta, imaginar, abstract, boli, strigat urmat de raguseala – asadar o explozie.

Cele 113 lirisme grupate in trei capitole zgandaresc "ridurile" creierului intr-un magic fel. Marin Sorescu dezvaluie in aceste ritmuri, rime si masuri un stil asemanator poeziei lui Adrian Paunescu. Cand instiga, cand te zambeste, cand te incrunta, "Ecuatorul si polii" trezesc curajul intr-o imaginatie nesigura.

Pentru circumspect si amortitii spiritual, reda una dintre cele mai reusite poezii ale volumului: "Punct explodat".

 

"Te pierzi de tine si iti faci cu mana.

Natura ta se-ntoarce in natura.

Pe rand esti casa, prag si batatura,

Esti ziua, luna, anul, saptamana.

 

Si ochii, aparate de sudura,

Cu fulgere de gura ta prind luna,

Cucuta-i dulce, dulce-i matraguna

Si mangaierea fruntii e arsura.

 

Dezintregrat in picuri si scantei,

Esti boarea vaii, valul si busola.

Te-agati de munti, cu brazii, si esti stei.

 

C-un curcubeu tii cerului cupola…

Si-n jurul tau tot creste-aureola,

Ca o explozie de Dumnezeu."