Maresalul Ion Antonescu – Ecoul intern si international al executiei

   Procesul si executia Maresalului Ion Antonescu atat in tara cat si in strainatate s-au bucurat de o atentie deosebita atat in ceea ce priveste opinia publica cat si in presa din acea perioada. Fireste in acea perioada, populatia romana aflata sub o anumita stare de spirit hranita  de propaganda si de presa comunista dar si de haosul si delirul creat in urma terminarii razboiului, preponderent au fost de acord cu cele petrecute. Opinia internationala a fost impartita relativ in doua tabere in sensul in care in URSS se arata ca este un eveniment inevitabil iar Maresalul era privit ca un fascist si criminal de razboi iar in S.U.A, desi nu se punea in discutie veridicitatea procesului, Maresalului i se scoteau in evidenta calitatiile si era privit intr-o oarecare masura ca un martir.

            Regele Mihai relata urmatoarele: Presa toata, pusa in slujba comunistilor, insinua ca Maniu fusese complicele lor. Dar Maniu, chemat ca martor, a spulberat toate aceste insinuari, comportandu-se totusi civilizat cu principalul acuzat, Maresalul Antonescu, de care, ii spusese el Tribunalului, ii fusese <adversar>, nu  <dusman>” [1]

            Referitor la sentinta pronuntata in urma procesului ziarul „Libertatea”, aparut in data de 26 mai cita pe prima pagina: ”Se stie ca impotriva dreptei sentinte a Tribunalului Poporului, marii criminali de razboi au facut recurs. E inutil sa subliniem aici lipsa principala a oricaror motive de recurs fata de o condamnare a poporului a celor mai sangerosi si odiosi criminali de razboi. Dar, interpreti ai opiniei publice care cer sa se faca justitie fara nici o intarziere, socotim necesar sa aratam ca nu poate fi vorba de nici o ingaduinta in executarea dreptei sentinte si cu atat mai mult de nici o tergiversare, fara ca acesta sa aiba repercursiuni morale si politice asupra vietii noastre politice, cat si asupra prestigiului Romaniei ca tara democrata, antifascista si hotarata sa lichideze in chipul cel mai exemplar cu toate ramasitele, trecutul agresiv. Marii criminali de razboi, de care se desolidarizeaza intreaga tara romaneasca au fost condamnati drept si exemplar. Urmeaza un singur lucru: sa se execute sentinta. Sa i se faca tarii dreptate[2]

            Atat din parerea Majestatii sale cat si din cele relatate in ziarul Libertatea reiese faptul ca presa vremii era controlata de catre comunisti care incercau sa arate ca procesul a fost unul just si in asentimentul poporului. (citeste mai departe)

 

[1] Traian Golea, Actul de la 23 august 1944 vazut de regale Mihai ca autor, Folrida,2001, Editura Hallandale, p.79

[2] Marcel Dumitru Ciuca, Procesul Maresalului Antonescu-Documente, Vol 1, Bucuresti,1995, Editura Europa Nova, p.32