Dezbaterea Soros privind activitatile extracurriculare in mediul rural- intrebari cu privire la viitorul educatiei

Joi, 20 octombrie, la hotelul Howard Johnson, a avut loc o dezbatere organizata de Fundatia Soros cu privire la starea activitatilor extracuriculare in mediul rural.

In cadrul dezbaterii a fost prezentat proiectul referitor la modul in care sunt percepute activitatile extracuriculare in mediul rural. Acesta face parte din programul Be Part of the Knowledge Generation!

Au participat la discutii FDCS (Fundatia pentru dezvoltarea societatii civile), Fundatia Noi Orizonturi, un reprezentant al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului alaturi de alti invitati si fundatii.

Dezbaterea a inceput cu prezentarea proiectului, dupa urmand discutiile. Scopul proiectului a fost de a afla cat anume invata copii din aceste activitati extrascolare, cu ce informatii raman ei dupa efectuarea lor si care ar fi diferenta dintre documentele oficiale si realitatea din teren.

Discutiile au fost mediate de catre Denisa Ionescu, coordonator program, iar prezentarea proiectului facuta de Raluca Popescu, coordonator cercetare. O intrebare cheie in realizarea acestui proiect a fost daca copiii din mediul rural inteleg importanta activitatilor extracuriculare. Concluzia a fost ca elevii isi doresc sa participe la cat mai multe activitati de acest gen.

Soros a ales opt sate din patru judete medii spre sarace ca nivel de trai. Acestea sunt Alba, Calarasi, Valcea si Vrancea. Fundatia a luat interviuri parintilor, copiilor, profesorilor si au format focus grupuri.

Concluzia finala a fost ca nu exista o definitie clara a ceea ce inseamna activitatea extracuriculara, intre profesorii intervievati, fiecare dintre acestia intelegand lucruri diferite. Ceea ce mentionau toti, este ca orice se abate de la “ora clasica” este considerat activitate extracuriculara. Printre acestea profesorii includeau excursiile (activitatile preferate ale copiilor), activitatile sportive, de natura artistica sau chiar activitatile de natura economica.

O alta concluzie importanta ar fi ca profesorii erau constienti de importanta activitatilor extracuriculare si de faptul ca aceasta este o modalitate pentru a tine pas cu lumea urbana (intr-un exemplu este mentionat ca elevii au fost intr-un supermarket din Focsani si au invatat sa isi cantareasca cumparaturile, sa isi ia cosul etc.)  

Parintii sunt foarte rar cei care iau initiativa in a propune activitati extracuriculare, din cauza banilor sau a lipsei de timp. Majoritatea activitatilor nu au sursa de finantare specifica si se desfasoara pe baza de voluntariat si prin profesori dedicati. Parintii nu prea constientizeaza necesitatea acestor activitati pe timp lung si exista o tendinta ca aceste activitati sa fie transformate intr-un mediu de performanta si competente deosebite (in unele sate olimpiadele erau considerate activitati extracuriculare).

Concluziile proiectului au fost ca scoala este o institutie mereu in miscare, ca se implica in viata copiilor si ca aceste comunitati studiate trebuie sa isi continue activitatile si sa le dezvolte, ele fiind singurele care pot reduce diferentele dintre sat si oras.

Cei prezenti la discutii au insistat pe importanta calitatii proiectelor aduse de fundatii. Astfel, un proiect menit sa schimbe sau sa invete profesorii si copiii de importanta acestor activitati si modul in care ele trebuiesc parcurse, este foarte important sa aiba o continuitate, sa fie consecvente si cei ce raman acolo sa ii inteleaga menirea.

A mai fost dezbatuta problema viziunii si a faptului ca trebuie pornit foarte clar de la “ceea ce vrem sa facem”. Atat cei care pornesc proiecte care sa schimbe perceptia despre activitatile extracuriculare sau sa o intensifice trebuie sa explice si sa gaseasca solutii practice pentru aplicarea lor.

Opinia Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este ca elevii si profesorii trebuie sa constientizeze foarte bine importanta acestor activitati, faptul ca in strainatate ele sunt obligatorii pentru a accede la o treapta superiora, dar a insistat asupra faptului ca nu exista la ora actuala un modul pentru invatare non-formala si ca ministerul lucreaza la acest lucru.

Participantii dezbaterii au ajuns aproape unanim la concluzia ca trebuie gasite solutii pentru sustenabilitatea financiara a activitatilor extracuriculare, a faptului ca programele incepute trebuie sa fie consecvente si Soros a propus o alta intalnire cu participantii pentru discutarea unor solutii.

Written by