Montessori – Casa dei Bambini

Dupa Waldorf si Scoala Americana, un nou model si-a facut loc pe piata de invatamant privat din Romania. Este vorba despre Montessori, o metoda educationala prezenta la noi mai ales pe segmentul de varsta prescolara. Au aparut in ultimii ani numeroase gradinite Montessori, exista chiar un institut acreditat care organizeaza cursuri de calificare  pentru educatori si asistenti, dar si pentru cei ce isi doresc sa afle mai multe despre aceasta abordare: parinti, bunici, bone etc.

Ce este insa Montessori? Este daca vreti o filosofie, desi poate mult si pretentios spus. O perspectiva alternativa asupra modului de dezvoltare a copilului si tanarului. Nu este tocmai noua, chiar si la noi in tara metoda a mai fost folosita, inca din perioada interbelica, dar a disparut in timpul regimului comunist, pentru a reveni in forta in ultimii ani. Initiatoarea, Maria Montessori, a deschis prima “scoala” in 1907 cu mare succes, modelul fiind preluat apoi in intreaga lume.

Conceptul de baza pe care se axeaza metoda este ca fiecare copil are un potential unic ce poate fi valorificat la maxim cu o abordare corecta. Copiii au o pornire naturala spre invatare, spre autodezvoltare, iar atata timp cat li se creeaza conditiile optime ei se vor dezvolta armonios si eficient fara eforturi deosebite.

Exista, conform principiilor Montessori, patru faze generice de dezvoltare: 0-6 ani, 6-12, 12-18 si 18-24, cea mai mare atentie fiind acordata celei dintai. Dar fiecare are subfaze sensibile de potential maxim pentru anumite elemente de dezvoltare (invatarea limbajului, coordonarea motorie, intelegerea relatiilor), iar aceste perioade senzitive difera de la copil la copil, motiv pentru care acestia se dezvolta diferit si trebuie sa fie tratati ca atare. Concret, este posibil de exemplu ca un copil de 9 luni sa inceapa sa experimenteze mersul, in timp ce un altul la aceeasi varsta sa fie mai preocupat de articularea grupurilor de silabe si sa nu dea nici un semn ca ar dori sa o ia din loc. Este si motivul pentru care se folosesc grupele mixte de varsta pe anumite intervale, pentru ca cei de varste diferite, dar cu preocupari similare sa poata interactiona.

Sunt trei elemente principale in sistemul Montessori: mediul, adultul si libertatea. Fiecare are rolul sau, care trebuie bine si mai ales corect inteles. Iar atunci cand sunt utilizate corespunzator rezultatele pot fi spectaculoase.

Mediul trebuie adaptat nevoilor copiilor, in functie de stadiul de dezvoltare. Este ideal ca mobilierul sa fie functional si pe masura utilizatorilor – mese si scaune joase, rafturi la care sa poata ajunge usor. Trebuie sa aiba la dispozitie cat mai multe variante de activitati din care sa aleaga: jocuri si jucarii cat mai diverse, dar potrivite etapei de dezvoltare in care se afla – nu se va da de exemplu un arc cu sageti unor copii de 2-3 ani deoarece utilizarea lui presupune o coordonare a miscarilor pe care acestia nu o au inca si exista riscul sa apara frustrarea de a nu il putea folosi la capacitatea lui maxima.

Nu in ultimul rand, spatiul in care isi desfasoara activitatea copiii trebuie sa fie ordonat. Multi vor zambi probabil la simpla asociere a celor doi termeni, dar un mediu ordonat incurajeaza foarte mult dezvoltarea armonioasa.

In privinta adultului, rolul acestuia este nu neaparat mai putin important decat in sistemele traditionale, dar mai discret. El va ghida copiii, indrumandu-i in activitatile pe care si le aleg. Le va raspunde la intrebari si se va implica in actiunile lor doar in masura in care copiii solicita acest lucru, in caz contrar lasandu-le libertatea de actiune si monitorizandu-i.

Ajungem la poate cea mai importanta componenta, fie si prin prisma faptului ca este cel mai des gresit inteleasa: libertatea. Un lucru trebuie clarificat de la inceput – nu este vorba de a lasa copilul sa faca doar ceea ce vrea el. Cadrul general va fi intotdeauna controlat de adulti astfel incat cei mici sa fie in siguranta. Dar copiilor li se va da libertatea initiativei si a optiunii. Ei pot alege activitatea pe care sa o desfasoare in functie de ceea ce ii intereseaza si ii stimuleaza, locul – daca vor sa se joace la masa sau pe jos. Ei isi vor alege de asemeni timpul alocat acelei actiuni, daca au nevoie de o pauza sau isi pierd interesul pentru ceea ce fac nu li se va impune sa continue doar pentru a “termina”. Si mai ales copiii sunt cei care isi vor alege “forma sociala”. Unii sunt mai sociabili, altii prefera sa se joace singuri sau intr-un grup restrans, si este esential sa se simta confortabil pentru a-si desfasura activitatea.

Este important sa i se ofere copilului ocazia sa descopere si sa se angajeze intr-o activitate care sa il capteze total. Concentrarea intensa la ceea ce face deriva tocmai din libertatea pe care o percepe. Atata timp cat face ceva ce il intereseaza, el va putea extrage din acea actiune toata informatia si experienta necesare dezvoltarii.

Contrar asteptarilor, libertatea aceasta, in combinatie cu celelalte elemente mentionate are ca rezultat nu doar un copil mai fericit si armonios dezvoltat, ci si unul disciplinat. Iar felul in care invata sa se joace acum este baza pentru modul in care va munci mai tarziu.