De ce nu fac romanii filme despre Sex?

V-ati intrebat vreodata de ce se fac filme despre avorturi in perioada comunista (4 luni, 3 saptamani si 2 zile), politicieni din perioada post-comunista (Ticalosii), rezistenta in perioada comunista (filme despre marii dizidenti romani), nevoia anti-comunista (tot filme despre marii dezidenti romani), privatizari post-comuniste (Despre oameni si melci), dreptate post-comunista (Examen) etc. Stiu ca enumeratia este prea lunga si enervanta dar nu pot sa nu ma intreb aproape la limita dintre nebunie si furie unde sunt filmele despre sex, gagici, calatorii, bucuriile simple ale vietii etc. Departe de a vulgariza procesul de evolutie a filmului romanesc nu pot sa nu constat “cenusiul” purtat de fiecare film ce isi gaseste culcus in inimile noastre. Cu un gust amar ramanem si cu o durere morala a cenusiului.

Fenomenul nu il intalnim numai in film . Dan C. Mihaescu afirma ca in limba romana exista peste o suta de vocabule (unele din ele indraznete altele cu talc) populare romanesti  ale cuvantului “penis” dar nu avem inca o literatura matura in stare sa speculeze sau sa tinteasca aceasta capacitate de imaginatie si ideatie a poporului roman. Cu alte cuvinte am avut scriitori care au vorbit despre unire, latinitate, constitutii, razboi si mai putin despre dragoste sau sex. Parca mereu incepem cu ultima noapte de dragoste si continuam la nesfarsit cu intaia noapte de razboi.  Nu pot sa nu remarc cu tristete ca dupa perioada anilor ’90 au aparut tot felul de futilitati si nulitati ce se autodenumesc scriitori cu nenumarate “opere” in arta si tainele dragostei ce nu reusesc sa stimuleze nici macar individul deprins cu exercitiul onanistic.

Intrebarea din titlul ramane valabila, iar din  raspunsul ei nu vreau sa fac un titlu de glorie ci doar constat din nou, cu tristete, ca nu am depasit perioada comunista, ceva din ea inca mai bantuie…