Martisorul- istorie si traditii

 

Martisorul, considerat simbolul venirii primaverii, este strans legat de traditia romaneasca, fiind intalnit doar in Romania si in cateva alte zone, cu o istorie comuna cu aceasta. In jurul lui s-au tesut de-a lungul anilor zeci de mituri si povesti, pentru a-i da acestuia provenienta unui inceput si atestatul de traditie.

            Mai exact, originile sale nu se cunosc; doar prezenta sa atat la romani, cat si la bulgari, unde poarta denumirea de Martenita, fiind un reper comun intre cele doua tari, datorat substratului Daco-Tracic. Se mai spune ca sarbatoarea martisorului a aparut in timpul Imperiului Roman, cand Anul Nou se sarbatoarea in prima zi a lunii martie, data fiind considerata si atunci ca si astazi, inceputul primaverii. Prima luna a primaverii era asociata cu luna lui Marte, care era atat zeul razboiului, cat si cel al fertilitatii si vegetatiei. Tocmai acea dualitate era marcata in culoarea martisorului, rosu simbolizand razboiul, iar albul pacea.

            In Romania, cercetarile arheologice au descoperit amulete asemanatoare martisorului, care datau de acum circa 8000 de ani. Aceste amulete erau formate din pietricele vopsite in alb si rosu si erau purtate la gat. Prima atestare documentara a martisosurului apare intr-o lucrare de-a lui Iordache Golescu, boier, carturar si om de stat. In acea perioada, pe la 1800, martisorul era format dintr-o moneda prinsa cu ata alba-rosie si era purtat de copii in jurul gatului, dar si de fetele adolescente. Acestea il purtau la gat in primele 12 zile ale lunii martie, pentru ca mai apoi sa il poarte in par pana la sosirea primilor cocori si inflorirea pomilor. Atunci era momentul sa atarne ata de creanga unui pom inflorit, iar moneda sa o dea pe cas. Acest ritual aducea certutudinea unui an imbelsugat.

            Astazi martisorul este purtat intreaga luna martie, cel mai adesea la incheietura mainii, dupa care este prins de ramurile unui pom fructifer, tot din traditia de a avea un an mai imbelsugat.

 

            Legendele martisorului

            Una dintre legende admite aparitia martisorului in perioada dacilor. Insa, pe vremea aceea snurul era alcatuit din doua culori diferite de cele de astazi, negru si alb. Culoarea neagra simboliza lana neagra data de Baba Dochia nurorii sale, pentru a o curata in albia unui rau, dar si intunericul iernii. Partea alba simboliza lumina si caldura primaverii. Conform legendei lana neagra se transforma in lana alba, prin sacrificiul fetei. Din aceasta cauza partea rosie din martisor reprezinta sangele acesteia.

            O alta legenda povesteste ca martisorul a luat nastere prin lupta Primaverii cu Iarna. Aceasta legenda circula mai mult in Republica Moldova si spune ca in prima zi a lunii martie, Primavara, iesind la marginea padurii, observa cum din zapada incerca sa iasa un ghiocel, prins intr-o tufa de porumbari. Se hotaraste sa il ajute si da zapada la o parte si rupe ramurile spinoase. Iarna cand vede acest lucru se infurie atat de tare, incat trimite vantul si gerul naprasnic pentru a distruge foarea. Primavara acopera cu mainile ei ghiocelul, pentru a nu-l lasa sa inghete si se raneste la deget din cauza maracinilor. Din degetul sau se scurge o picatura de sange, care cade peste ghiocelul plapand  si il reinvie. Astfel, Primavara reuseste sa invinga Iarna, iar culorile martisorului simbolizeaza sangele rosu pe zapada alba.

               Conform unei alte legende, Soarele a coborat pe Pamant sub chipul unui tanar foarte chipes. Dar, un zmeu il fura si il inchide in palatul lui, condamnand lumea intreaga la mahnire.  Vazand ce se intampla fara Soare, un tanar curajos se hotaraste sa porneasca in cautarea palatului zmeului pentru a elibera Soarele. Acesta il cauta timp de un an de zile si il gaseste in prima zi a lunii martie. Tanarul provoaca zmeul la lupta dreapta si il invinge, eliberand in acest fel Soarele, iar oamenii putandu-se bucura din nou de lumina calda a acestuia. Tanarul curajos moare dupa luptele grele avute cu zmeul, iar sangele sau s-a scurs pe zapada. Se spune ca in locurile in care sangele sau a topit zapada, au rasarit ghioceii, iar lumea cinsteste memoria tanarului care a salvat Soarele, legand floarea cu doua ate, una alba si alta rosie. Culoarea rosie simbolizeaza curajul tanarului, iar cea alba, ghiocelul, vestitorul primaverii.

           

Sursa foto: inbucovina.ro