Adevarul despre Sergiu Nicolaescu

Sergiu Florin Nicolaescu, nascut pe  13 aprilie 1930Targu Jiu, a fost un regizor,scenarist, actor si, dupa 1989politician roman. Este de departe cel mai prolific si mai vizionat regizor roman din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproductii si peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China si Rusia, dar si 130 milioane de spectatori din Romania).

Sergiu Nicolaescu s-a nascut intr-o familie de aromani. A fost dupa mama, Sevastita Cambrea, nepotul comisarului de politie Gheorghe Cambrea, care a fost arestat de regimul comunist in 1952 si condamnat la 15 ani inchisoare la Fagaras, devenind mai tarziu modelul pentru personajul Comisarul Moldovan.  Tot dupa mama a fost si nepotul colonelului Nicolae Cambrea avansat de Iosif Vissarionovici Stalin la gradul de general, un apropiat al Anei Pauker, numit de NKVD in functia de comandant al Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu, fiind supranumit „generalul rosu”. 

Cu totii l-am cunoscut pe marele regizor Sergiu Nicolaescu prin intermediul filmelor sale, dar putini au cunoscut omul Sergiu Nicolaescu

Pentru ca anul acesta Festivalul Medieval de la Sighisoara va cinsti memoria marelui regizor, unul dintre prietenii de sufletul ai sai, maestrul Ioan Carmazan ne-a relatat cateva scene din culisele vietii titanului cinematografiei romanesti, Sergiu Nicolaescu.

Ioan Carmazan

,,Tot ce a realizat, a realizat prin faptul ca viata lui era cimema-ul, nu avea alta viata. In fiecare zi se ducea acasa si pregatea un nou film. A reusit sa faca 63 de fime intr-o viata de om, ceea ce este imposibil decat cu un ritm absolut infernal, de dimineata pana seara. Era o persoana foarte echilibrata . Nu cunoastea notiune de petrecere, statea un sfert de ora, daca statea, nu cunostea nici notiunea de restaurant.O data l-am scos la o prajitura. Era o persoana extrem de cinstita, ceea ce isi propunea de la sine, cerea si de la altii, nu facea niciun fel de compromis, era un om care, daca ai gresit, nu ierta nimic si nu relua relatia. Citea foarte mult, in special istorie, se documenta foarte mult.

In scenariile pe care l-am scris am bagat niste dialoguri cu el, unde l-am intrebat daca a fost fericit, iar el mi-a raspuns ca : "Nu, niciodata . . . am fost doar multumit."  Si mai era o intrebare "Unde te simti bine?", iar el raspunde ca "Pe drum". Era un personaj complex, nu va putea nimeni sa il egaleze, 63 de filme intr-o viata de om, unele absolut senzationale, al treilea film din lume fiind al lui (Mihai Viteazul). Era un super profesionist, perfectionist si era foarte greu sa ajungi la el. Multe persoane m-au intrebat cum am ajuns la el. Nu eu m-am dus sa fiu prieten cu el, el m-a ales, era un personaj care alegea. Complicitatea dintre mine si el tinea din timpul facultatatii. Imi amintesc ca aveam cheia de la casa lui, in timpul studentiei. Eu ii raspundeam la scrisorile de la admiratori, scriam un text, mama le batea la masina, el le semna si puneam cate o fotagrafie. Singurul meu regret ca nu am luat acele lazi cu scrisori, ar fi iesit o carte extraordinara. De acolo a pornit reintalnirea noastra, sustinand ca vrea sa fiu vicepresedinte cu el, pentru ca aveam cheia de la casa lui.

Am avut multe colaborari, ,,Orient Expresul’’ l-am scris pentru ca de fiecare cand mergea la mare, aveam discutii legate de faptul ca nu am facut un film pe tema aceasta. Cand am scris scenariul, el mi-a spus ca exista un roman – Teodorescu Braniste – pana nu cumparam acest roman, el nu mai scria un rand, asa ca a trebuit sa cumparam drepturile. M-am bucurat ca i-am indeplinit acest vis, de a face film dupa ,,Printul’’ a lui Teodorescu Braniste. Am avut si mici dispute, una legate de scena in care printul isi vede mormantul, iar eu am zis ca nu inteleg, iar el a spus ca nu trebuie sa inteleg, sa o las asa si sa filmez mai departe. O alta poveste amuzanta este legata de un soim. Un prieten de al meu a adus un soim din Ungaria si am mers cu el sa il probam la gradina si totul era in regula si l-am sunat pe Sergiu si i-am propus sa filmam o secventa, desi nu exista in scenariul initial, iar el a cumparat soimul. Sunt multe povesti care ne leaga, uneori imi lipseste.”

 

Un alt membru al uniunii infiintate de Sergiu Nicolaescu ( U.A.R.F), Diana Mitiu ne-a povestit ca desi nu era un apropiat al marelui regizor rooman, l-a cunoscut la diversele evenimente organizate de ea.

Diana Mitiu

,, Accepta de fiecare data invitatia noastra cu mare drag, insa nu statea, niciodata, mai mult de de un sfert de ora. Era o prezenta remarcabila, serioasa, era un personaj fermecator ‘’

Asa cum l-au cunoscut apropiatii sau oamenii obisnuiti care i-au apreciat munca, Sergiu Nicolaescu a ramas in inimile noastre ca un om dedicate muncii sale si unul dintre cei mai mari regizori pe care i-a avut Romania.

 

Articol recomandat :   Sa vorbim, cat mai traim . . .