Doamne de poveste. Irina Burnaia- prima femeie pilot din Romania

 

Intre cele doua razboaie mondiale, femeile au jucat un rol foarte important  pentru societatea romaneasca, fiind adevarate deschizatoare de drumuri in domenii rezervate exclusiv barbatilor, asa cum a fost aviatia. In acest domeniu, la acea vreme, prezenta feminina era privita mai mult ca o curiozitate, decat ca normalitate. Insa, Romania a facut exceptie la acest capitol, numarul femeilor cu brevet de pilot era destul de ridicat in comparatie cu alte tari, iar printre primele s-a numarat si Irina Burnaia.

Numele sau adevarat a fost Irina Cioc, Burnaia fiind un pseudonim inspirat din denumirea Campiei Burnaiului, din zona sa natala si la inceput nu a avut nicio legatura cu profesia de pilot, studiind stiinte juridice si primind chiar dupa absolvire drept de practica in Barou. Dar, intamplarea face ca pe 18 august 1933, meseria sa sa o trimita de urgenta la Constanta si cum cel mai rapid mijloc de transport intre Bucuresti- Constanta era avionul, aceasta se imbarca in avionul pentru aceasta cursa, al carui pilot era Petre Ivanovici. Zborul decurge fara niciun incident, dar lasa o puternica impresie asupra acesteia si din acel moment este sigura ca va face orice pentru a deveni pilot. Astfel, il cauta pe Ivanovici, singurul pilot pe care il cunostea, pilot de linie LARS, membru al escadrilei de inalta acrobatie „Dracii Rosii” si unul dintre cei mai apreciati instructori de zbor, care instruise si brevetase in cariera sa mai mult de 500 de piloti, toti barbati. Acesta nu sta prea mult pe ganduri si se decide ca nu ar fi rau sa isi incheie activitatea brevetand o femeie pilot.

Irina Burnaia obtine pe 27 octombrie 1933, brevetul gradul I si II pentru avioanele de turism si devine astfel, cea de a treia aviatoare romanca, dupa Elena Stoenescu Caragiani si Ioana Cantacuzino. Pe 3 ianuarie anul urmator, Irina si Iavnovici pleaca intr-o calatorie destul de lunga cu avionul si deloc usoara, avionul fiind unul nu tocmai potrivit pentru o astfel de calatorie, fapt pentru care o defectiune ii forteaza sa aterizeze de urgenta in Turcia. Ivanovici reuseste sa repare defectiunea, dar incercand decolarea pe un teren nepropice, elicea se rupe si o aripa se deterioreaza. Cei doi se vad nevoiti sa astepte sosirea unei noi elice de la Brasov, fapt pentru care tot programul calatoriei se decaleaza. Irina profita de prietenia cu Sabiha Gokcen, fiica adoptiva a presedintelui Turciei, ceea ce face ca timpul petrecut aici sa fie unul placut, iar ajutorul mecanicilor sa fie unul substantial. Zborul devine si mai periculos odata cu trecerea muntilor Taurus, de peste 3000 de metri, iar motorul destul de mic nu permitea urcarea in inaltime a avionului, fapt pentru care cei doi trebuie practic sa se strecoare prin trecatori, neexistand nici alternativa unei aterizari. Peripetiile nu se opresc insa aici. La Damasc, carterul motorului plesneste iar incercarea de a-l suda a lui Ivanovici nu are succes, fiind nevoie de unul nou, care decaleaza din nou programul de zbor al celor doi. Dupa repararea motorului zborul continua pana la Entebe, survoleaza Lacul Victoria, aflat in inima Africii. Aici este locul in care Irina si Ivanovici se hotarasc sa renunte la continuarea zborului, din cauza starii precare a aparatului de zbor dar si a prognozei meteo nefavorabile. Cu toate aceste dificultati, calatoria a fost considerata o reusita, datorita distantei parcurse, a tehnicii avionului, dar si a conditiilor de zbor nefavorabile.

Intorsi in Romania, Irina si Ivanovici nu primesc nici laude si nici merite. Ivanovici care era militar primeste drept rasplata 20 de zile de carcera si o mutare disciplinara la Iasi, pentru ca a depasit permisia cu 45 de zile, a survolat regiuni nepermise, neavand echipament si parasute la bord. Irina Burnaia nu a fost mustrata, dar nu a renuntat la denuntarea abuzurilor autoritatilor, opiniei publice in cartea autobiografica „Aripile mele”, aparuta in 1937 la Bucuresti.

Cu ajutorul statului roman, care a suportat jumatate din pret a reusit sa achizitioneze un IAR 22 si a efectuat un zbor deasupra Vaii Prahova, fiind prima femeie care a survolat Muntii Carpati.

In anul 1937 obtine certificatul de pilot acrobat si continua sa realizeze mai multe zboruri intre Bucuresti-Roma, Bucuresti-Ankara-Bagdad-Bucuresti, in anul 1938 sau Bucuresti-Varsovia-Berlin-Amsterdam-Londra, in anul 1939 si  participa la Reuniunea Aviatica Internationala de la Rimini, Italia, in anul 1939, unde a reusit sa termine toate probele, castigand admiratia generalului Valle, Ministrul italian al aerului. In zborul Bucuresti-Roma, la carma unui Bucker Jungmann, a fost nevoita la intoarcere sa aterizeze fortat intr-un tinut muntos din Iugoslavia si sa isi petreaca toata noaptea pazindu-si singura avionul, pana a primit ajutoare.

Irina Burnaia a fost prima femeie pilot din Romania, care a efectuat zboruri internationale, prima femeie pilot acrobat din tara, care a participat la mitinguri nationale si internationale de mare importanta si a fost decorata cu ordinul „Virtutea Aeronautica de Pace”. Dupa venirea regimului comunist la putere, Irina Burnaia paraseste tara si se stabileste la Geneva in anul 1848.

 

Sursa foto: rockabilly.ro