Emil Cioran

 

Tristetea face misterul accesibil. Dar misterul tristetii este atat de inepuizabil si de bogat incat tristetea nu inceteaza niciodata de a fi enigamtica.”

Emil Cioran, filosof si scriitor roman s-a nascut pe 8 aprilie 1911 la Rasinari, langa Sibiu, fiind fiul lui Emilian Cioran, protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din Sibiu, si al Elvirei Cioran, al carei tata, notar de profesie, fusese numit baron de catre autoritatile austro-ungare.

Clasele de liceu le urmeaza la liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, iar la varsta de doar 17 ani pleaca sa studieze filosofia la Universitatea din Bucuresti. Aici face parte din ceea ce se numea „noua generatie spiritualista” iesita din scoala lui Nae Ionescu, alaturi de nume precum Constantin Noica sau Mircea Eliade. Fiind un foarte bun cunoscator al limbii germane, ii va fi usor sa ii studieze in original pe Immanuel Kant, Friedrich Nietzsche sau Arthur Shopenhauer. In anul 1933 primeste o bursa de studiu la Berlin, unde isi va continua studiile in filozofie si unde ii va intalni pe Ludwig Klages si Nicolai Hartman.

Primele sale volume publicate in Romania vor avea o aparitie succesiva. In anul 1934 va publica „Pe culmile disperarii” pentru care primeste Premiul Comisiei pentru premiera scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Romani, urmata de „Cartea amagirilor” in 1935, „Schimbarea la fata a Romaniei” in anul 1936 si  „Lacrimi si sfinti” aparuta in 1937, opera sa fiind influentata de Georg Simmel, Martin Heidegger si Ludwig Klages.

In anul 1936 va ocupa postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Saguna” din Brasov.  In anul 1937 va primi o bursa la Paris, acoradata de Institutul Francez la Bucuresti, bursa care se va prelungi pana in anul 1944. Ultima sa carte publicata in limba romana va fi „Indreptar patimas”, publicata in anuyl 1945, an in care i se va retrage cetatenia romana de catre autoritatile comuniste. Din 1945 si pana la sfarsitul zilelor, pe 20 iunie 1995, acesta se va stabili in Franta, si va trai ca apatrid. Toate operele care vor aparea dupa anul 1945, vor fi scrise in limba franceza, fiind foarte apreciate atat pentru continutul lor, dar si pentru acuratetea limbii, insa va refuza toate distinctiile literare care ii vor fi oferite.

Timp de 30 de ani va trai alaturi de Simone Boeut, cu care nu se va casatori niciodata, in Paris, in Cartierul Latin. Desi duce o viata retrasa, acesta pastreaza legatura cu numerosi prieteni precum Eugen Ionecu, Samul Becket, Mircea Eliade sau Paul Celan, fapt dovedit prin vasta corespondenta.

Temele pe care le abordeaza cu precadere Emil Cioran in operele sale sunt: pacatul originar, obsesia absolutului, ideea sinuciderii, sensul tragic al istoriei, problema mortii, a suferintei, a tristetii, ceea ce va face din opera sa una semnificativa pe plan european din punct de vedere filosofic si mai ales din perspectiva gandirii si filosofiei romanesti.