Bacovia, expresia suferintei in poezia simbolista

 

„Nu am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca imi place aceasta indeletnicire. Traind izolat, neputand comunica prea mult cu oamenii, stau de vorba adesea cu mine, fac muzica si cand gasesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tarziu. Nu-i vina mea daca aceste simple notite sunt in forma de versuri si cateodata par vaiete. Nu sunt decat pentru mine.” (George Bacovia)

            Numele sau adevarat a fost George Andone Vasiliu si multe persoane se intreaba daca acest pseudonim al sau, Bacovia, provine din limba latina „Bachus via”, care inseamna „Calea lui Bachus” sau pur si simplu are legatura cu denumirea orasului sau natal, Bacau.

            Bacovia s-a format ca scriitor si poet la scoala simbolismului literar francez, fiind autorul unor versuri si proza scrise cu ajutorul unei tehnici unice in literatura romana, tehnica influentata in mod vizibil de marii lirici moderni pe care acesta ii admira. Desi la inceput critica literara l-a considerat un poet minor, poezia lui va cunoaste treptat o receptare favorabila, ajungand pana la recunosterea sa ca cel mai important poet simbolist din literatura romana.

            Opera sa a fost influentata si de cateva trairi si amintiri puternice cum este cea in care a ramas inchis o noapte intreaga in turnul bisericii Precista din orasul sau natal, Bacau, din neatentia paracliserului. Aceasta intamplare il va inspira in  scrierea poeziei Amurg violet, in anul 1899. Anii traumatici din liceu, dar si atmosfera rece ii inspira un alt poem celebru Liceu.

            Intreaga opera a lui Bacovia este bantuita de semne funebre, cavouri si cadavre, in care insasi iubita este invocata in cele mai putin obisnuite ipostaze, fiind totodata unul dintre poetii romani care a scris cu un amestec de sensibilitate si morbiditate despre starea sufleteasca a mahalalei.

            Poezia nu a fost singurul sau talent. In anul 1898 a pus pe note cateva poezii de Mihai Eminescu si Stefan Petica, dovedindu-se un bun interpret la vioara si la alte instrumente din orchestra scolii, pe care o dirija cu entuziasm. De altfel, Bacovia a aratat inca din copilarie un mare talent si la desen. In anul 1900, pe cand avea varsta de 19 ani se inscrie la Scoala Militara din Iasi, de unde se retrage in semestrul al II-lea, neputand suferi de disciplina cazona. Apoi urmeaza studii de drept in Bucuresti si Iasi, dar nu profesesaza niciodata avocatura, ci se angajeaza ca mic functionar la bacau, Iasi si Bucuresti, descurcandu-se destul de greu si dedicandu-se poeziei.

            Descoperit de Macedonski, cu care a avut o relatie de prietenie stransa, se impune cu dificultate pe scena literara, din cauza originalitatii absolute a poeziei sale. In anul 1912, Eugen Lovinescu este reticent in a crede ca genul de poezie abordat de Bacovia este o arta si nici George Calinescu nu-l considera pe acesta un mare poet. Ulterior se va impune in ochii criticilor, iar numele sau va fi tot mai des asociat cu cel al scriitorilor moderni. Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, poezia sa a fost pusa in paralel cu teatrul absurdului, cu suprarealismul sau expresionismul. Versurile sale extrem de originale incep sa creeze asa-numita atmosfera bacoviana cu ploi si corbi, cu procesiuni funebre si agonie si mai ales moarte.

            Bacovia a suferit mereu de depresie, transpunandu-si aceasta stare sumbra si in versurile sale. Se spune ca sotia sa, Agatha, a luptat multa vreme pentru a-l face sa iasa din casa, Bacovia fiind o fire foarte putin sociabila. Totodata, se spune ca acesta ar fi fost atat de putin prezent in viata publica a acelor timpuri, incat chiar inainte de moartea sa de pe 22 mai 1957, unii contemporani l-au crezut deja decedat.

            Dar prin toate aceste sentimente si suferinte, poezia lui Bacovia este cea mai elocventa si mai durabila forma a simbolismului romanesc, abordand toate temele, motivele si tehnicile specifice acestui curent literar pe plan european. 

Written by