Immortals

 

Incepand cu data lansarii – 11.11.2011 – si continuand cu tema si actorii, Immortals a plecat cu un plan excelent.
Si a iesit o gafa extrem de amara.

Daca te uiti cu o privire fugara, il vezi pe Mickey Rourke in rolul teribilului Rege Hyperion si realizezi ca are o mare probabilitate de reusita.
Hyperion, intr-o actiune similara celei a lui Ahile, vrea nemurirea in istorie. Pentru asta, brutalul rege cauta Arcul din Epir, o supra-arma pierduta din inaltimile Muntelui Olimp, capabila sa elibereze inamicii zeilor eleni: titanii ferecati in adancul muntelui Tartar.
Jocul de fapte si situatii il gaseste pe Hyperion taindu-i gatul mamei lui Tezeu (Henry Cavill) in fata acestuia.
Ura starnita astfel il face pe Tezeu sa il vaneze pe Hyperion, fapt ce sta la baza desfasurarii actiunii.
Am scris ca filmul este o gafa amara – cu riscul sa arate a pleonasm – din cauza ritmului impus.
Immortals pare facut pe fuga, cu un scenariu scris pe genunchi cu un pix imprumutat intre doua tigari. Si gustul amar este dat de cat de promitator arata filmul in incipit.
Graba asta de care a dat dovada regizorul Tarsem Singh compromite un Mickey Rourke care a consacrat deja prestatia sa de personaj negativ (un alt foarte bun rol negativ facut de Rourke este Whiplash din Iron Man 2, 2010); de asemenea, regia facuta pe fuga compromite scene de lupta exceptionale, mai ales cele din final, intre Zeii Olimpului si Titani.
Cu o coloana sonora bine calibrata la imagine, Immortals ma face sa vreau sa il aplaud si totusi sa nu o fac.
Filmul a dispus de un buget de aproximativ 75 de milioane de dolari si a strans aproape 83 de milioane USD pana la opt ianuarie 2012, in Statele Unite ale Americii.
In box office-ul romanesc, la 15 ianuarie 2012, Immortals  a atras peste 179.000 de spectatori in cinematografe, care au platit peste 3.7 milioane de RON (circa 1.16 milioane USD), conform cinemagia.ro.

Immortals – o legenda a Olimpului, schingiuita. In 3D.