Muza.Muzica.Muzeu. Secretele unui proiect cultural reusit

In cadrul acestui interviu o am ca protagonista pe Doamna Raluca Bem Neamu, coordonatoarea proiectului  Muza Muzica Muzeu. Asociatia De Dragul Artei, in parteneriat cu Muzeul George Enescu  a inceput programul de educatie creativa destinat copiilor, ce are ca scop intelegerea  cat mai profunda a elementelor  culturale. 

In primul rand felicitari pentru ceea ce ati realizat.  Este un mare plus pentru cultura Romaneasca sa aibe asfel de campanii.  Spuneti-mi cum v-a venit ideea  de a incepe un asfel de proiect?

“Noi lucram cu copii la programele de la muzeul taranului roman, si am observant la ei doua tendinte, suntem si parinti cu totii, deci ne observam copiii acasa, dar am observant  ca ceea ce le place cel mai mult in cadru programelor este muzica si miscarea.  Sunt doua pasiuni ale varstelor mici, le place cel mai mult, se misca natural, asociaza miscarea cu muzica, au ritmul in ei. Sunt doua calitati cu care omul se naste, ne-am dat seama ca trebuie exploatate; pe de-o parte mergem inspre preferintele, interesul lor, placerile lor, si pe de alta parte sunt doua lucruri care formeaza foarte frumos personalitatea umana. Muzica si miscarea dezvolta abilitati si moduri de percepere a lumii, foarte complexe pe de o parte si foarte naturale de alta parte.”

Ati ales copii ca target, considerati ca ei sunt usor de indoctrinat si de directionat spre o cale culturala?

“Nu am pornit de la premise  asta. Am pornit de la ideile ca ceea ce le propunem  noi le place. Iar copii stiu foarte bine ce le place, iar  ceea ce le place este cel mai important lucru. De aici  ar trebui sa inceapa educatia, de la tendintele lor naturale, daca pornim de acolo totul devine foarte frumos si foarte simplu. Daca tu incerci sa indoctrinezi copilul cu niste lucruri care ti se par tie importante dar nu il caracterizeaza, o sa fie foarte greu , nu are efect si nici importanta. De aceea am pornit de la ceea ce le place lor, de la ceea ce exprima ei usor si asa am conceput acest program, plecand de la muzica si de la miscare.”

Am vazut si admirat un numar mare de copii . cum au primit parintii aceasta initiativa?

“Deocamdata nu am inceput programele pentru familii, avem reactii pe pagina de Facebook, sunt foarte deschisi, mai ales parintii de la Muzeul Taranului Roman care au devenit clienti fideli si au venit in fiecare luna la toate programele, sunt foarte incantati de acest program. Daca noi facem un program fara miscare sau muzica, cu siguranta ei vor sesiza acest lucru si ne spun: “Lipseste muzica, lipseste micarea”. Nu putem in toate programele de acolo sa adaugam aceste elemente, insa cand au auzit de programul de la Muzeul George Enescu au fost foarte incantati si sunt sigura ca nu vom face fata inscrierilor.”

V-ati asteptat ca cei mici sa prezinte  o asa mare curiozitate?

“Da! Ii cunostem foarte bine si ne asteptam sa fie curiosi si atat de interesati iar la sfarsitul programului sa zica gata? S-a terminat! Mai vrem! Noi am inceput acest program la Muzeul Enescu cu o vizita, am chemat un grup de copii cu varste cuprinse intre 2 si 7/6 ani cu parintii si i-am invitat sa viziteze pur si simplu muzeul, noi am notat stiintific ceea ce au observat ei acolo, adica fiecare parinte a avut cate o fisa in care a notat pe niste criterii pe care noi le-am indicat, ce anume le-a atrasat atentia in prima sala, despre ce obiecte au intrebat. Am pornit de la acea vizita, aceste elemente, acesta a fost practic inceputul conceptului de programe, pentru ca noi mergem in intampinarea nevoilor lor si a preferintelor lor.”

Ce sentiment de satisfactie aveti in momentul in care un proiect cu asa esenta nobila da roade?

“Da, este o satisfactie pentru ca ne dam seama ca acei copii se bucura, le prieste, sunt mai educati, mai bine formati prin acest program, deci lucrurile se imbina intr-un mod foarte fericit si este o satisfactie personala sa vezi ca un copil  beneficiaza de pe urma muncii tale.”

Romania este o tara cu multe elemente culturale, oameni valorosi insa din pacate snobismul si avalansa de non-valori au dus la pierderea identitatii. Mijloacele mass-media transmit doar superficialtate si  pseudovedete. Acest proiect a fost si un indirect semnal de alarma?

Din punctul meu de vedere nu este un semnal de alarma, noi ne intanlim cu parinti care isi aduc copiii la astfel de programe, ne dam seama ca suntem un caz fericit, parintii care vin la muzeu sunt extraordinari, ii duc la concerte, merg la muzee, beneficiem de un grup privilegiat, de oameni care au timp ,investesc in educatia copiilor, si se bucura de acest lucru. Si ne bucura si pe noi pentru ca ne dam seama ca vor fi niste adulti fericiti. Suntem in acest mediu, ii cunsoatem, ii atragem, suntem o familie. Asociatia De Dragul Artei este o familie, ne intanlim permanent, ii vedem ca sunt activi, interesati. Suntem o comunitate. Pe de alta parte inteleg ce spuneti, poate ca la nivelul  Bucurestiului se simt mai putin consecintele insa in orasele mici, mai putin dezvoltate economic lucrurile sunt dramatice. Deocamdata Bucurestiul ofera o oferta culturala  generoasa pentru copii, si din fericire sunt destui parinti care isi permit luxul de a-si aduce copiii la asfel de programe; este o investitie in timp de care si ei sunt constienti.”

Au existat piedici de care v-ati lovit? Impedimente?

Nu as putea spune ca au fost piedici, a fost un program finantat de Fondul Cultural National, lucrurile sunt foarte bine puse la punct. Avem contracte de parteneriat, totul este foarte bine organizat, exista un calendar al proiectului, este un proiect foarte bine scris si foarte bine derulat; deocamdata nu am intampinat nicio problema. Ne dorim sa continuam aceste programe in cadrul muzeului George Enescu, acest lucru tine de bunavointa partilor, si de interesul partilor. In momentul de fata ne bucuram de intregul sprijin al echipei Muzeului, si speram ca acest lucru se va putea realiza.  Diferenta va fi, ca in momentul de fata accesul copiilor este gratuit iar dupa ce se va incheia proiectul va fi taxa. Una care va fi consistenta, care sa acopere munca oamenilor, a educatorilor, a muzicianului. Este o miza pentru noi. Ne dorim  sa mergem si in gradinite cu un program adaptat.”

Aveti in planuri si alte proiecte cu astfel de scopuri?

“Acum scriu la 2 proiecte, ceva inedit, vor fi aplicate tot la Fondul Cultural National. In cazul in care vom castiga finantarea, avem in plan Muzeul din Mogosoaia. Unde vom face Teatru muzeal. Vor fi niste actori care pe baza istoriei locului si a personajelor vor face niste ghidaje interactive . Si al doilea proiect se va desfasura la Muzeul Hartilor si Cartilor Vechi din Bucuresti, va fi in asociatie cu Moara de Hartie, dedicate copiilor cu clasele 3-6 si ii vom invata despre comunitatile din Romania, cum sunt ele illustrate in harti, si de asemenea cum  se tipareste.”

V-ati gandit sa duceti proiectul si inafara tarii?

“E o intrebare foarte buna, o provocare chiar. Cred insa ca limba este o bariera dat fiind ca programele noastre se desfasoara cu copii. Putem incerca insa colaborari in proiecte cu alte institutii sau muzee din Europa.

 

Va multumesc pentru timpul dumnevoastra si mult success in continuare si sa ne revedem tot in asfel de circumstante.