Toti o cauta, alearga sa-i afle intelesurile, incearca sa-i descopere tainele, indraznesc sa o forteze sa ramana mereu cu ei iar uneori gresesc, pentru ca in goana vietii si grija zilei de maine o scapa din ochi. O gasim in lucrari filozofice, stiintifice, literare si religioase. Oameni din diferite epoci si domenii au incercat sa ii ofere o definitie si sa ii gaseasca “reteta”.
Da, este vorba de ea, fericirea. Dar ce este adevarata fericire? Cum o gasim si o pastram pentru mai mult timp? Probabil fiecare om ajunge sa-si adreseze astfel de intrebari, macar o data in viata, intr-un moment mai mult sau mai putin placut.
Majoritatea o percep diferit, Arthur Schopenhauer spre exemplu sustinea ca fericirea izvoraste exclusiv din interiorul nostru, este o endogenie. Plin de pesimismul caracteristic secolului XIX, el prezinta fericirea ca pe o bucurie de scurta durata dupa care omul revine la starea sa de dinainte, pentru ca, argumenteaza el nu exista ceva in lume care sa ne invaluie in acest sentiment pe deplin, iar daca unii oameni sunt fericiti, in mod stabil, asta nu se poate datora decat unor lucruri aflate in ei.
Altii vad fericirea ca ceva imprevizibil pe care o putem asemana cu fenomenele meteorologice. Putem cauta o ploaie de mai, dar nu putem sti sigur cand o sa apara si nici nu putem sa ii determinam durata. Nostalgia unei amintiri, sau anticiparea unui eveniment planificat, ne face sa nu fim pregatiti pentru o fericire de lunga durata si de fiecare data cand incercam sa recreem sau sa ne inchipuim momentul, apare regretul.
La modul ideal, fericirea este existenta lucrurilor bune, independente de noi insine. Luand ca exemplu marea, infinitul ce ne face pe toti fericiti, ar trebui sa invatam sa putem fi fericiti doar pentru ca exista aceasta, nu doar in momentul in care suntem in preajma ei si o admiram.
Nu consider ca exista o definitie unica a fericirii, sau un singur criteriu de determinare a ei, pentru ca sufletul omenesc e complicat si variabil de la individ la individ si fiind vazuta diferit de fiecare in parte, ea are forme infinite. Gustul unei prajituri depinde nu numai de reteta, ci si de iscusinta bucatarului. Intr-o oarecare masura, la fel stau lucrurile si cu fericirea. i aceasta depinde de mai multi factori, printre care: munca, timpul petrecut cu membrii familiei sau cu prietenii si activitatile spirituale. Dar exista si factori mai putin evidenti, precum atitudinea, parerea despre sine insusi, resursele financiare, dorintele si obiectivele in viata.
Fiind o fire optimista, fericirea mea este formata din lucruri marunte, evenimente ce imi aduc zambetul pe buze sau momentele din viata ce imi taie rasuflarea. Fericirea pentru mine e atunci cand plec acasa si am privilegiul sa imi gateasca mama mea sau cand adorm linistita la pieptul iubitului meu, cand intorc perna pe partea cea rece intr-o zi calduroasa de vara sau cand adorm in asternuturi proaspat spalate, atunci cand primesc complimente sau o veste buna, cand gasesc intr-un buzunar bani de care nu stiam exact in momentul in care am nevoie de ei, cand adorm pe sunetul ploii sau atunci cand constat ca mai exista oameni care imi zambesc fara motiv, plimbarile, calatoriile, fotografiile reusite si reducerile, reducerile si iar reducerile. Dar totusi, parerea mea este ca cea mai mare fericire este atunci cand faci ce iti place, esti acolo unde ai fi vrut sa fii, iubesti si esti iubita.
Desi am constatat ca fericirea este un concept fara o definitie multumitoare, intuim cu totii ce inseamna si traim sub tirania asteptarii ei. Kierkegaard spunea: Devino ceea ce esti! Da, fiecare dintre noi are ceva pus deoparte, ar trebui sa invatam sa avem mai multa incredere in visele noastre, pentru ca atunci cand o usa a fericirii se inchide, alta se deschide…si adesea acordam prea mult timp concentrandu-ne atentia celeia inchise, si nu avem timp sa observam ce este deschis pentru noi. Ar trebui sa ne oprim din rutina comparatiei cu ceilalti si sa incercam sa pastram langa noi oameni pozitivi ce ne fac sa zambim, pentru ca este nevoie doar de un zambet pentru a ne imbunatati ziua; trebuie sa descoperim momentele ce ne fac inima sa zambeasca. Cei mai fericiti oameni nu au neaparat ce-i mai bun, ei fac din ceea ce au ce-i mai bun!
Suntem toti perfect de imperfecti. Ar trebui sa renuntam la acest job permanent de a purta grija celui de langa noi si sa ne analizam singuri comportamentul, sa zambim mai mult, si sa spunem multumesc mai des. Este surprinzator cum gesturile mici ne schimba ziua si ne aduc fericire in suflet. Atunci cand vom incerca sa profitam de calitatile noastre bune pentru a aduce pozitivitate in jur, cand vom invata din intamplarile cu care ne incearca viata si ne vom bucura mai mult de ceea ce avem, vom pretui mai mult bucuriile ce ne inconjoara si fericirea a veni de la sine. Nu e neaparat sa fugim dupa ea, fericirea e in jurul nostru, trebuie sa invatam doar sa o primim.
